O pauză digestivă, mai ales după o perioadă de sărbători, poate fi o decizie bună dacă aplicăm principiile postitului corect.

În primul rând, a ne înfometa și a sări haotic peste mese nu echivalează nici pe departe cu actul de a posti, care este un demers calculat al minții de a ajuta și susține corpul pentru a se curăța și a elimina toxine. Mentalitatea cu care pornim la drum – fie că vorbim de 24 sau de 120 de ore fără mâncare – este esențială în a face diferența între a ne neglija nevoile/a ne pedepsi și a ne acorda un interval de timp pentru a experimenta o stare diferită de a fi și a simți, pentru că postul este o încercare nu doar fizică, ci și una psihologică, pentru care trebuie să fim apți și pregătiți.

Postul alimentar (aici nu ne referim la cel religios, ci la cel terapeutic cu apă) are o reputație controversată: pe de o parte, este foarte lăudat pentru efectele surprinzătoare precum ameliorarea afecțiunilor acute sau cronice, a inflamației, a tumorilor, a kilogramelor în exces etc., iar pe de alta este blamat ca un act iresponsabil care deprivează grav corpul de nutrienți și care produce carențe, hipoglicemie, leșin. Ambele categorii de efecte sunt și pot fi adevărate, de aceea cei care se gândesc să înceapă un post trebuie să ia în calcul următoarele aspecte:

– starea de sănătate în acel moment. Dacă preexistă probleme ale organelor digestive – stomac, pancreas, vezică biliară, intestine – este posibil ca lipsa de mâncare să devasteze mai mult decât să repare.

-spațiul și timpul. Postul necesită un loc liniștit în care să te retragi și o pauză de la activitățile stresante zilnice. Dacă este necesar să mergi la serviciu sau să ai grijă de copii și de a găti familiei, atunci nu întrunești condițiile optime pentru a posti.

Recomandăm să îți testezi corpul cu un post de 24 de ore, și în funcție de cum te simți, continui sau întrerupi. Chiar și o singură zi de post pe săptămână sau pe lună ajută corpul să se curețe și să se reseteze, dacă asta e ceea ce simți să faci.

MONICA NEAGU | NUTRIȚIONIST