De la cele mai mici vârste, învățăm că dulcele este acea bucurie după care ajungem să alergăm întreaga viață.
MONICA NEAGU | NUTRIȚIONIST
Creierul uman funcționează pe bază de glucoză – molecula în care se descompun toți carbohidrații, fie că vorbim de pâine, porumb, ciocolată, banane sau pizza. Dintre toate ingredientele pe care le avem în farfurie însă, corpul nostru face de la cele mai fragede vârste legătura între gustul de dulce (glucoză) și starea de bine pe care o resimțim, datorită hormonului numit dopamină, responsabil cu senzația de satisfacție și plăcere.
Cei care au studiat nutriție – și care deja au făcut cunoscute efectele secundare negative ale zahărului consumat zilnic și pe termen lung, cum ar fi hiperglicemia, diabetul, kilogramele în plus sau slăbirea imunității ce duce la un spectru larg de boli cronice – ne mai spun și că există alte variante mai sănătoase pentru a-i furniza creierului glucoză: fructele (fructoza naturală este precursorul direct al glucozei, iar digestia ei nu necesită aceeași cantitate de insulină de care au nevoie carbohidrații și zaharurile complexe pentru a fi metabolizate, mai ales datorită procentului mare de fibre din fruct), îndulcitorul pe bază de ștevie sau siropul de agave (proveniența vegetală este de preferat celei din cristalul sintetic) sau mierea (care, deși extracalorică și hiperglicemică, conține substanțe de la albine care sunt utile și benefice pentru imunitate). Cât privește alți îndulcitori prezenți în produsele de tip sugar-free (fără zahăr), este bine să evităm pe cât de poate aspartamul și zaharina, implicate în afecțiuni neurologice sau cancer.
Cunoscând aceste diferențe – zaharuri mai bune și zaharuri mai rele – este important să introducem mici schimbări în dieta noastră și a familiei, mai ales că una dintre metodele de a-i îmblânzi pe puii noștri să-i recompensăm cu ceva dulce, ca să le schimbăm starea de moment și a le oferi o plăcere. Dar cu ce preț?