Cistita interstițială este o afecțiune cronică în care pereții vezicii urinare sunt iritați și inflamați, făcând ca aceasta să devină foarte sensibilă.
Afecțiunea se manifestă prin disconfort, senzație de presiune și/sau durere în regiunea pelviană și o nevoie frecventă de a urina.
Cauza care determină cistita interstițială nu este deocamdată cunoscută, însă există o serie de factori care contribuie semnificativ la apariția ei. Ne referim la defecte ale mucoasei vezicii urinare, la boli vasculare sau boli autoimune, la alergii sau la infecții neidentificate.
Simptomele cistitei interstițiale variază de la caz la caz și pot fi ușoare, severe, ocazionale sau constante. Pot fi similare cu cele ale unei infecții a vezicii urinare, ceea ce duce adesea la confuzii. La femei, simptomele cistitei interstițiale se agravează adesea în timpul perioadelor menstruale. Ca simptome generale sunt de enumerat durerile pelvine sau suprapubiene, presiune și/sau disconfort atunci când vezica urinară se umple, nevoia de a urina frecvent, urinare în cantități mici.
Nu există teste care să ofere direct diagnosticul de cistită interstițială, motiv pentru care se începe prin excluderea altor afecțiuni și a infecțiilor. Un test de urină va putea indica dacă este vorba despre o infecție urinară, aceasta putându-se trata cu antibiotice. Însă dacă urina este sterilă timp de săptămâni sau luni, iar simptomele sunt în continuare prezente, se poate pune diagnosticul de cistită interstițială. Tot în vederea excluderii unei alte afecțiuni, de exemplu a cancerului de vezică urinară, se pot efectua o citoscopie și o biopsie a peretelui vezicii și a uretrei.
Cistita interstițială nu se vindecă, însă există metode prin care simptomele acesteia pot fi ameliorate. Medicul decide care este cel mai potrivit tratament pentru pacient, existând și situații în care sunt necesare tratamente combinate.
Acestea pot include:
dieta – unele alimente și băuturile acide irită vezica urinară și agravează simptomele; activitatea fizică – întinderile blânde, ciclismul și mersul pe jos pot ajuta la ameliorarea simptomelor;
reducerea stresului – practicarea tehnicilor de relaxare poate face mai ușoară viața pacientului;
kinetoterapia – antrenarea mușchilor pelvieni prin exerciții poate ajuta la reducerea simptomelor; reeducarea vezicii urinare în vederea creșterii treptate a timpului dintre două urinări;
alte tratamente – medicamente cu administrare orală, instilații ale vezicii urinare, hidrodistensia vezicii și stimularea nervoasă.
Chirurgia este utilizată ca ultimă soluție, când durerea este insuportabilă. Prin operație se pot îndepărta părți ale vezicii urinare sau chiar întreaga vezică.