Durerea nu este doar o experiență neplăcută în sine, ci poate avea și un efect negativ copleșitor asupra tuturor celorlalte aspecte ale vieții, inclusiv asupra stării de spirit și a capacității de a funcționa în activitățile zilnice.
Potrivit unui studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății, persoanele care trăiesc cu dureri persistente au de patru ori mai multe riscuri decât cele care nu au dureri să sufere de depresie sau anxietate și de peste două ori mai multe riscuri să aibă dificultăți în munca pe care o desfășoară, indiferent că e acasă sau la serviciu.
Durerea este motivul principal pentru care cei mai mulți oamenii se adresează medicului. Dar nici măcar așa nu se poate cunoaște adevărata amploare a acestei probleme, pentru că, la polul opus, un număr semnificativ de mare de persoane, deși au dureri, nu se prezintă la un specialist. Într-unul dintre cele mai mari studii în baza unui sondaj pe tema durerii, 18% din respondenții care și-au evaluat durerea ca fiind severă sau insuportabilă nu au vizitat niciun profesionist din domeniul sănătății, deoarece nu credeau că cineva le-ar putea alina suferința.
Costurile asociate cu durerea sunt extrem de ridicate, atât pentru sistemul de sănătate, cât și pentru societate în general. Nu numai că persoanele care suferă de durere au o rată mai mare de utilizare a sistemului de sănătate, dar productivitatea lor este substanțial diminuată. În timp ce aceste costuri sunt enorme, unul dintre cele mai mari tributuri impuse de durere este asupra calității vieții. Durerea este acceptată pe scară largă ca fiind unul dintre cei mai importanți factori determinanți ai calității vieții, care poate fi definită ca fiind capacitatea unui individ de a îndeplini o serie de roluri în societate și de a atinge un nivel acceptabil de satisfacție în urma funcționării în aceste roluri.
Durerea este un mecanism complex de protecție, fiind o parte esențială a evoluției, care protejează organismul de pericole și daune. Organismul are receptori de durere care sunt atașați la două tipuri principale de nervi care detectează pericolul. Un tip de nerv transmite rapid mesajele, provocând o durere ascuțită și bruscă. Celălalt transmite mesajele încet, provocând o durere surdă, pulsatilă.
Unele zone ale corpului au mai mulți receptori de durere decât altele. De exemplu, pielea are o mulțime de receptori, astfel încât este ușor de spus locația exactă și tipul de durere. În intestin există mult mai puțini receptori, așa că este mai greu de localizat cu exactitate o durere de stomac. Dacă receptorii de durere din piele sunt activați prin atingerea a ceva periculos (de exemplu, ceva fierbinte sau ascuțit), acești nervi trimit alerte către măduva spinării și apoi către o parte a creierului numită talamus. Uneori, măduva spinării trimite un semnal imediat înapoi la mușchi pentru a-i face să se contracte. Astfel, partea corpului afectată se îndepărtează de sursa de pericol sau de vătămare. Aceasta este o reacție reflexă care previne apariția unor daune suplimentare, pentru că se întâmplă înainte de a fi resimțită durerea. Odată ce mesajul „Alertă!” ajunge la talamus, acesta sortează informațiile trimise de nervi, ținând cont de experiența anterioară, credințele, așteptările, cultura și normele sociale. Acest lucru explică de ce oamenii au reacții foarte diferite la durere. Apoi, talamusul trimite informațiile către alte părți ale creierului care sunt legate de răspunsul fizic, gândire și emoție. Acesta este momentul în care puteți simți senzația de durere. Talamusul contribuie, de asemenea, la starea de spirit și la excitare, ceea ce ajută la explicarea faptului că interpretarea durerii depinde parțial de starea de spirit.
Există două tipuri principale de durere: durerea acută (ca răspuns normal la o leziune sau la o afecțiune medicală, începe brusc și este, de obicei, de scurtă durată) și durerea cronică, continuă, dincolo de timpul așteptat pentru vindecare, și care în general durează mai mult de trei luni. Durerea poate fi orice, de la o durere surdă până la o înjunghiere ascuțită și poate varia de la ușoară la extremă. Puteți simți durerea într-o singură parte a corpului sau poate fi răspândită.
Strategiile de gestionare a durerii includ medicamente contra ei, terapii fizice (împachetări reci sau calde, hidroterapie și exerciții fizice), terapii complementare (acupunctură și masaj) sau terapii psihologice (terapie cognitiv-comportamentală, tehnici de relaxare și meditație).
Indiferent unde apare și cât de intensă este, durerea trebuie investigată pentru a fi descoperită cauza ei. Numai în acest fel ea poate fi corect gestionată, fiind de asemenea tratată și cauza producerii ei.