Cum creștem copii responsabili

Reading Time: 2 minutes

Felul în care ne raportăm la micuții noștri este decisiv în formarea lor ulterioară ca adulți.

Generațiile noi sunt cu certitudine diferite față de noi, cei care suntem acum părinți sau unchi și mătuși ajunși la maturitate. Faptul că noi am crescut în condiții și contexte diferite din punct de vedere familial și istoric ne împinge, adeseori, să vrem pentru ei ceea ce noi n-am avut și acest lucru a prins foarte clar avânt sub forma de parenting (mai) permisiv susținut, în ultimii zece ani, de o multitudine de specialiști în psihologia copilului și a familiei.

A fi alături de puiul tău – a-l asculta, a-l înțelege și a-l sprijini – este într-adevăr ceea ce trebuie să facă orice părinte interesat de binele copilului, adică a-i oferi sprijin emoțional și nu doar material, așa cum se obișnuia în urmă cu mai multe generații, când se considera că este suficient ca cel mic să aibă asigurate casa, masa, hainele și cheltuielile de zi cu zi. Cu toate astea, parentingul permisiv și apropierea afectuoasă față de copil a fost greșit înțeleasă de unii părinți, care au dedus că nu e cazul să mai punem limite și să spunem „nu” celor mici, de teamă să nu greșim față de ei și să le producem supărări și traume. Mai mult, unii adulți (în special mamele) consideră că cei mici trebuie scutiți cu totul de neplăceri, probleme și obstacole, fără să-și dea seama că, în fapt, această scutire îi face pe copii nepregătiți pentru viața lor ulterioară de adult.

La momentul actual, o atitudine echilibrată în felul în care îi privim pe copii – nici să-i tratăm ca pe adulți prematuri, dar nici ca pe niște ființe neputincioase și neajutorate – pare să dea, conform studiilor psihologice, cele mai bune rezultate. Oferind celor mici sarcini potrivite vârstei în diverse activități, aceștia se deprind cu responsabilitățile și cu ideea că au un rol și un loc în familie care contează.

Pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă ce înseamnă responsabilitățile, implicați-i în:

– curățenia camerei și spațiilor comune din locuință;

– pregătirea mâncării în familie, pus și strâns masa;

– organizarea dulapului, ghiozdanului, materialelor pentru școală;

– plimbatul și îngrijirea animalelor de companie; – luarea deciziilor de comun acord.