Prima lună de toamnă este cea dedicată culesului viei. Acest obicei încă mai păstrează un loc de cinste în viața satului românesc și este onorat cum se cuvine.
În vechime, cei care aveau podgorii țineau post o săptămână înainte de începerea culesului viilor. Cei mai în vârstă respectă şi acum tradiția şi cheamă preotul acasă sau la vie pentru a săvârşi o scurtă rugăciune.
Fiecare zonă viticolă a țării are anumite tradiții și obiceiuri specifice. De exemplu, în zona satelor dobrogene, culesul viilor antrenează toți membrii comunității, inclusiv copiii. În mod tradițional, culesul începe pe data de 14 septembrie, de Ziua Crucii (denumită popular Cârstovul viilor). Fiecare gospodărie stabilește o zi în care să culeagă strugurii, iar acea zi este prilej de socializare și întrajutorare între familii.
Pentru a avea spor chiar se cântă, se joacă și sespun povești. În mod tradiţional, strugurii culeși erau zdrobiţi prin călcatul cu picioarele într-un recipient special, scobit dintr-un trunchi de copac de esenţă moale. Și în zona Banatului, de Ziua Crucii se începea culesul viilor – evenimentul era marcat de petreceri mari, înfăptuite chiar în vie, unde se frigeau berbeci și se bea vin (ori țuică, dacă vinul vechi se terminase).
Sugestii legate de culesul viei
– cine intră în vie cu sapa în ziua de vineri va avea parte de furia naturii, iar via va fi bătută de grindină;
– unii podgoreni au obiceiul de a lăsa pe vrej ultimii ciorchini, aceştia fiind „strugurii lui Dumnezeu”;
– după culesul viei, seara, gospodarii împart struguri de pomană şi prepară must.