Toamna, renumită pentru coloritul fantastic al naturii, aduce peisaje spectaculoase, arome de mere coapte și cheful de plimbări prin covorul de frunze ruginii. Schimbările bruște de temperatură, umiditatea crescută pun presiune pe sistemul nostru imunitar care trebuie să lupte cu răceli, gripă și alte boli respiratorii ce-și fac apariția în acest sezon.  Expunerea prelungită la frig irită căile respiratorii, favorizând dezvoltarea virusurilor și bacteriilor. Lumina naturală mai puțină poate contribui la stări de oboseală, melancolie și chiar depresie, ceea ce slăbește și mai mult apărarea naturală a organismului. Vitamina D este un factor important pentru sistemul imunitar al organismului. Cum toamna este anotimpul cu zile mai scurte și expunerea la soare este mai mică, este posibil ca vitamina D din organism să nu fie suficientă pentru a întări imunitatea.

Răceala comună

Răceala este cea mai răspândită infecție a sezonului, cauzată de virusuri care afectează tractul respirator superior și provoacă simptome precum nas înfundat, dureri în gât, strănut și tuse ușoară. Deși este ușoară de obicei, poate duce la complicații dacă nu este tratată corect.

Gripa circulă și toamna

Gripa are un debut brusc, cu febră, dureri musculare, frisoane, dureri de cap și o stare generală de epuizare. Este o infecție virală serioasă care poate duce la complicații, mai ales la copii, vârstnici și persoane cu afecțiuni cronice. Și da, poate fi prezentă și toamna, nu doar iarna. 

Bronșita și tusea persistentă

După o răceală sau gripă, virusurile pot coborî spre bronhii, provocând inflamația acestora. Bronșita se manifestă prin tuse persistentă, uneori cu flegmă, dificultăți de respirație și senzație de apăsare în piept. Dacă te confrunți deja cu bronșită evită expunerea la frig, renunță la fumat și consultă medicul dacă simptomele durează mai mult de câteva zile.

Angina streptococică

Este o infecție bacteriană, frecventă în rândul copiilor, dar care poate afecta și adulții. Spre deosebire de o simplă durere în gât, aceasta provoacă febră, dificultate la înghițire și inflamația amigdalelor. Este frecventă toamna, mai ales când încep școlile și grădinițele. Toamna nu trebuie să fie sinonimă cu febră, tuse și răceli. Protejează-te insistând pe odihnă, alimentație sănătoasă, hidratare, îmbrăcăminte adecvată, igienă riguroasă și consult medical la primele semne.

Astmul este o boală a căilor respiratorii caracterizată prin inflamarea și îngustarea acestora. Din cauza bolii, căile respiratorii ajung să se îngusteze și să se umple cu mucus, astfel că respirația devine dificilă și apar episoade de tuse, dar și senzația de sufocare.

În Europa, o persoană moare din cauza acestei boli în fiecare oră, de aceea e important ca astmul să fie tratat. Dintre cele mai de temut simptome ale astmului sunt crizele de astm episodice, care pot fi ușoare, grave sau foarte grave. În timpul unei crize severe de astm pacientul poate muri.

Bolnavii de astm au o respirație șuierătoare, se trezesc adesea în timpul nopții din cauza tusei sau a dificultăților de respirație și se confruntă cu senzația de limitare a respirației. Tusea este mai accentuată în timpul nopții și în orele dimineții; la fel și durerile toracice. Deși cauzele apariției astmului bronșic nu sunt pe deplin înțelese, combinația între factorii ereditari și factorii de mediu ar putea fi „vinovată” de producerea bolii. Genele joacă un rol important, de aceea persoanele cu membri ai familiei care au astm sau alte afecțiuni alergice (cum ar fi rinita alergică sau dermatita atopică) prezintă un risc mai mare de a dezvolta astm.

Mediul înconjurător contează și el, expunerea la anumiți factori de mediu putând influența dezvoltarea astmului. Polenul, acarienii din praful de casă, mucegaiul, părul de animale, fumul de țigară, poluarea atmosferică sau substanțele chimice pot crește riscul apariției astmului. Copiii care suferă de alergii alimentare sunt și ei mai predispuși la astm.

Infecțiile virale ale căilor respiratorii pot declanșa sau agrava simptomele astmului la anumite persoane. Schimbările hormonale, cum ar fi cele care apar în timpul ciclului menstrual sau în timpul sarcinii, pot influența simptomele astmului la unele femei. Odată începută, boala are o evoluție cronică. Chiar dacă este resimțită de bolnav numai în timpul crizelor, între ele pacientul se poate simți bine și se poate crede sănătos, dar nu este așa.

Astmul trebuie tratat permanent, nu numai în timpul crizelor, fiindcă un tratament corect previne apariția altor crize, iar pacienții, chiar dacă nu se vindecă, pot duce o viață normală.

Peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume sunt suferă de astm bronșic, una dintre cel mai frecvente boli cronice a căilor respiratorii. În România sunt peste un milion de pacienți diagnosticați cu această boală, care poate apărea în copilărie, tinerețe sau la bătrânețe.

Bronșita e o inflamație a pasajelor bronșice, căile respiratorii care conectează traheea la plămâni.

Afecțiunea poate fi acută sau cronică. Acută este atunci când îmbolnăvirea se produce odată, iar persoana se vindecă, în vreme ce dacă este cronică nu se vindecă niciodată, iar persoana suferă în mod constant de bronșită, având perioade mai bune sau mai rele.

Simptomele bronșitei – atât acută, cât și cronică – includ tuse persistentă, productivă, respirație șuierătoare, febră ușoară, durere în gât, senzație de strângere în piept, dureri de cap și de plămâni. În bronșita cronică tusea produce în mod constant flegmă de culoare albă, galbenă sau verde. Dacă bronșita acută se poate vindeca după câteva săptămâni, în cea cronică simptomele apar în mod regulat. De altfel, aceasta este definită prin prezența tusei productive zilnice timp de cel puțin trei luni din an, doi sau mai mulți ani consecutiv. O persoană care alături de bronșită cronică dezvoltă emfizem este diagnosticată cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), o afecțiune gravă care poate pune viața în pericol.

Fumatul și bronșita

Bronșita acută poate fi cauzată de un virus (cum este cel al răcelii sau gripei), de o infecție bacteriană sau de expunerea la substanțe care irită plămânii (fumul de tutun, praful, fumul, vaporii și poluarea aerului). Riscul de a se îmbolnăvi este mai mare pentru persoanele care fumează (chiar și pasiv) și pentru cei care suferă de astm sau alergii. Bronșita cronică este rezultatul iritării repetate a plămânilor și a țesuturilor căilor respiratorii, cea mai frecventă cauză fiind reprezentată de fumat. Alte posibile cauze includ expunerea pe termen lung la poluarea din aer, la praf, vapori din mediu sau pesticide. Mai poate fi vorba despre factori genetici, despre episoade repetate de bronșită acută sau antecendente de boli respiratorii ori sindrom de reflux gastroesofagian.

Antibiotic, doar la recomandarea medicului

În ceea ce privește tratamentul bronșitei, acesta se va face cu un antibiotic numai dacă medicul identifică o infecție bacteriană ca fiind cauza îmbolnăvirii.Altfel, tratamentul se bazează pe administrarea de medicamente care să amelioreze tusea, pe bronhodilatatoare, mucolitice care să fluidizeze secrețiile și antiinflamatoare. De ajutor în ameliorarea tusei poate fi administrarea de miere de albine, folosirea unui umidificator pentru a ușura respirația șuierătoare și terapia cu oxigen în cazurile severe. Consumul de lichide este, de asemenea, recomandat.

Cea mai frecventă complicație a bronșitei este pneumonia. Acest lucru se poate întâmpla dacă infecția se răspândește la plămâni și aceștia se umplu cu lichid. Pneumonia este mai probabil să se dezvolte la adulții în vârstă, la fumători, la cei cu alte afecțiuni medicale și la persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Pneumonia poate pune viața în pericol și necesită asistență medicală.