De la prima oră și până ne așezăm noaptea la somn, zilele ne sunt presărate cu sarcini, responsabilități și situații care ne pot da rapid peste cap dacă nu reușim să ne păstrăm firea și gândul că ceea ce (ni) se întâmplă nu este un capăt de țară. Dar, pentru a nu mai percepe ca pe o dramă orice mic lucru care nu iese conform voinței sau așteptărilor noastre – copiii se trezesc greu și ies cu întârziere pe ușă, un șofer neatent ne-a tăiat fața în trafic, șeful ne-a convocat să ne comunice că nu e mulțumit de un rezultat, am avut o dispută cu partenerul, toată lumea pare să tragă de noi și să ne întindă nervii la maxim – e suficient să ne luăm cinci minute pentru a ne auto-regla și liniști.

Atunci când în jur e haos, înainte de a reacționa impulsiv și a ne hazarda să-l dominăm, cea mai bună tehnică este să ne direcționăm câteva minute atenția în interior. Situarea atenției în propriul centru – pentru unii este spațiul dintre sprâncene, pentru alții inima, pentru alții ombilicul – se poate numi meditație sau simplu act de prezență, dar efectul este același: ne eliberăm temporar mintea și corpul de stres. Ce putem face în acest timp? Iată două sugestii utile:

Respirăm conștient. Respirația este o funcție autonomă și automată, care devine foarte superficială în momente de agitație și criză. Cu ochii închiși sau deschiși, devenim conștienți de ritmul respirației și, cu blândețe, începem să mărim inspirul și să adâncim expirul, eventual numărând în gând secundele fiecărei acțiuni (4 secunde se trage aer în piept, 4 secunde se dă afară).

Punem o mână pe corp. Pe frunte, pe inimă sau pe abdomen – în orice zonă simțim tensiune – luăm contact cu palma și o lăsăm să ne aline și să dizolve apăsarea, durerea, disconfortul.

Cele două se pot practica împreună sau separat, minim cinci minute, minim o dată pe zi. La începutul zilei, la sfârșitul ei sau îndată ce apare o situație de criză, ne putem lua acest scurt interval pentru a ne duce atenția la respirație și corp, lucru care ne reglează sistemul nervos și ne ajută să găsim soluții și rezolvări mai ușor în momente critice. Încearcă și tu!

Astmul este o boală a căilor respiratorii caracterizată prin inflamarea și îngustarea acestora. Din cauza bolii, căile respiratorii ajung să se îngusteze și să se umple cu mucus, astfel că respirația devine dificilă și apar episoade de tuse, dar și senzația de sufocare.

În Europa, o persoană moare din cauza acestei boli în fiecare oră, de aceea e important ca astmul să fie tratat. Dintre cele mai de temut simptome ale astmului sunt crizele de astm episodice, care pot fi ușoare, grave sau foarte grave. În timpul unei crize severe de astm pacientul poate muri.

Bolnavii de astm au o respirație șuierătoare, se trezesc adesea în timpul nopții din cauza tusei sau a dificultăților de respirație și se confruntă cu senzația de limitare a respirației. Tusea este mai accentuată în timpul nopții și în orele dimineții; la fel și durerile toracice. Deși cauzele apariției astmului bronșic nu sunt pe deplin înțelese, combinația între factorii ereditari și factorii de mediu ar putea fi „vinovată” de producerea bolii. Genele joacă un rol important, de aceea persoanele cu membri ai familiei care au astm sau alte afecțiuni alergice (cum ar fi rinita alergică sau dermatita atopică) prezintă un risc mai mare de a dezvolta astm.

Mediul înconjurător contează și el, expunerea la anumiți factori de mediu putând influența dezvoltarea astmului. Polenul, acarienii din praful de casă, mucegaiul, părul de animale, fumul de țigară, poluarea atmosferică sau substanțele chimice pot crește riscul apariției astmului. Copiii care suferă de alergii alimentare sunt și ei mai predispuși la astm.

Infecțiile virale ale căilor respiratorii pot declanșa sau agrava simptomele astmului la anumite persoane. Schimbările hormonale, cum ar fi cele care apar în timpul ciclului menstrual sau în timpul sarcinii, pot influența simptomele astmului la unele femei. Odată începută, boala are o evoluție cronică. Chiar dacă este resimțită de bolnav numai în timpul crizelor, între ele pacientul se poate simți bine și se poate crede sănătos, dar nu este așa.

Astmul trebuie tratat permanent, nu numai în timpul crizelor, fiindcă un tratament corect previne apariția altor crize, iar pacienții, chiar dacă nu se vindecă, pot duce o viață normală.

Peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume sunt suferă de astm bronșic, una dintre cel mai frecvente boli cronice a căilor respiratorii. În România sunt peste un milion de pacienți diagnosticați cu această boală, care poate apărea în copilărie, tinerețe sau la bătrânețe.