Dacă ești părinte de școlar sau preșcolar, în cele ce urmează vei găsi câteva sfaturi utile pentru a-ți face ție și puiului tău drag acomodarea mai ușoară la noua etapă prin care veți trece împreună.

Începerea grădiniței este o etapă importantă în educația copilului și de aceea este necesar ca acest lucru să se întâmple cu ușurință și fără frici sau evenimente dramatice. Copilului trebuie să i se explice dinainte ce se va întâmpla la grădiniță, că va avea o doamnă educatoare, colegi, parteneri de joacă și de învățare. Dacă plânge de fiecare dată când îl duci la grădi, încearcă să-ți păstrezi calmul și să-i explici că fiecare din familie are ceva de făcut: părinții merg la serviciu, cei mici la grădi și copiii mai mari la școală. Explică-i că, după program, te vei întoarce și-l vei lua acasă pentru a petrece timp împreună.

Prima zi de școală este un moment care va rămâne întipărit în amintirea voastră toată viața. Stârnește-i entuziasmul și responsabilizează-l spunându-i că va învăța lucruri noi. Stabilește-i un program regulat de somn pentru a fi siguri că se va trezi în fiecare dimineață să meargă la școală. Nu-i cumpăra un ghiozdan prea mare, ca să nu aibă probleme cu coloana. Dimensiunile ghiozdanului trebuie să fie cam de la umeri până la talie, iar lățimea să nu o depășească pe cea a trunchiului. Greutatea să fie de maximum 10% din cât cântărește cel mic.

Este posibil ca, din cauza anxietății și emoțiilor de acomodare, cel mic să aibă dureri de burtică. Mare atenție la alimentație (bogată în fibre și proteine) și la pregătirea lui psihică pentru a fi pregătit pentru ce urmează. De asemenea, învață-l să se spele cât mai des pe mâini (după mersul la toaletă, când ia gustarea și nu numai) pentru a nu contracta boli infecțioase. Învață-l să nu stea prea aproape de ceilalți colegi (pentru că există riscul de îmbolnăvire în cazul în care un coleg este bolnăvior) și să pună șervețelul la guriță când strănută. Dacă cel mic este alergic, ar fi bine să anunțați învățătorul sau profesorii despre condiția lui.

Iubești călătoriile, dar bugetul tău e limitat? Iată câteva sugestii de călătorii minunate fără să „falimentezi” sau să faci credit la bancă pentru a acoperi costurile.

Nimic nu-ți încarcă mai frumos sufletul decât o vacanță în care să explorezi locuri noi, să faci cunoștință cu oameni și culturi diverse, să descoperi cât de diferiți și totodată cât de asemănători suntem, dincolo de ceea ce ne deosebește ca popoare. Cum faci, însă, să ai parte de toate aceste experiențe fără să cheltuiești o avere? E simplu, te organizezi și faci un plan minuțios de „bătaie”.

– Începe documentarea pe cont propriu! Poți cere recomandări de la prieteni sau cunoștințe care au fost deja în destinațiile pe care vrei să le vizitezi. Urmărește grupurile de călătorii de pe facebook sau citește forumuri de vacanțe. Adună cât mai multe informații să îți faci o idee cât mai clară despre ce ai nevoie pentru a ajunge acolo.

– Al doilea pas este să cauți bilete de avion. Încearcă să le achiziționezi cu circa trei luni înainte. Fii cât mai flexibil în ceea ce privește datele de plecare și sosire și alege, pe cât posibil, să nu pleci în perioadele foarte aglomerate (Paște, Crăciun etc.). Informează-te care este prețul corect, compară prețurile căutând pe mai multe site-uri. Folosește motoare de căutare specializate, de tipul Momondo, Skyscanner, Vola, Kiwi, Googleflights. Alege zborurile de noapte, chiar dacă este mai incomod să călătorești noaptea, ele sunt sesizabil mai ieftine.

– Caută opțiuni de cazare pe booking.com, hotels. com sau airbnb.com. Cere cotații de cazare și de la agențiile de voiaj, s-ar putea să ai surpriza în unele cazuri să găsești cazări mai ieftine decât dacă ai încerca pe cont propriu.

Când vine vorba de bani, nu doar copiii și adolescenții au nevoie de lecții, ci și toți adulții care cheltuiesc compulsiv sau care își golesc rezervele fără să se gândească înainte.

Indiferent cât câștigăm pe lună sau pe an – mult, mediu, minim –, dacă ritmul de a cheltui este mai accelerat decât cel în care adunăm resurse, vom descoperi rapid că ieșim pe minus și că rămânem adesea în pană de fonduri. A trăi făcând datorii – consecința faptului că nu știm cum să ne gestionăm finanțele – devine astfel un mod de viață ce aduce mult stres, presiune, anxietate sau depresie.

Educația financiară și abilitatea de a gestiona banii reprezintă un subiect demn de a fi inclus în programa școlară – deoarece copiii, fără altă îndrumare, perpetuează modelul părintesc, cei mici ajunși adulți preluând automat obiceiurile de a cheltui ale celor lângă care au crescut: fie își satisfac toate poftele deodată, fără să se gândească la ziua de mâine, fie trăiesc cu ideea că banii se fac foarte greu și trebuie mereu economisiți, nepermițându-și niciodată să se bucure de ei.

Însă niciuna dintre aceste două extreme – a risipi sau a ține cu dinții de ei – nu ne ajută să avem o relație sănătoasă cu finanțele. Calea de mijloc este să privim banii ca pe un instrument necesar (și nu ca pe scopul principal al existenței noastre) prin care ne satisfacem nevoile esențiale: un acoperiș deasupra capului, facturi plătite la zi, mâncare pe masă, haine cu care să ne prezentăm decent în lume, și, în plus, să dispunem și de o parte pe care fiecare dintre noi să o direcționeze către ce interese are: școală/cursuri, călătorii, sănătate, ieșiri etc.

Orientativ, atunci când reușim să ne dozăm veniturile în așa fel încât să împlinim 80% nevoi de bază și 20% nevoi secundare (și nu invers), înseamnă că avem un stil de viață echilibrat, care nici nu ne îngroapă în datorii, dar nici nu ne lipsește de acele bucurii ale sufletului care ne fac zilele mai frumoase.

Trăim în era digitală, iar utilizarea tehnologiei și impactul acesteia asupra dezvoltării sociale și emoționale a copiilor poate fi catastrofal.

Termenul de „autism digital” se referă la o stare în care copiii devin excesiv de dependenți de tehnologie, respectiv de smartphone, tabletă, computer și jocuri video, în detrimentul interacțiunii sociale din viața reală. Acest termen nu este folosit în mod oficial în domeniul medical, dar descrie conceptul de a deveni prea implicat în lumea digitală, în defavoarea dezvoltării abilităților sociale. Din nefericire, autismul digital afectează profund copiii în mai multe feluri, de la izolare socială și dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale în viața reală până la deficitul de dezvoltare al abilităților sociale (incapacitatea de a citi expresiile faciale, de a interpreta tonurile vocale și de a dezvolta empatie), de la probleme de concentrare și probleme cu somnul până la creșterea anxietății, a sentimentelor de izolare și nesiguranță și chiar depresie.

Cum pot fi ajutați copiii să gestioneze autismul digital?

Impune limite de timp pentru utilizarea dispozitivelor digitale și folosește tehnologia ca recompensă pentru activitățile productive și interacțiunile sociale din viața reală.

Asigură-te în privința conținutului consumat de copii că este unul adecvat vârstei lor și că nu le afectează negativ dezvoltarea și comportamentul.

Fii un model pozitiv pentru copii, limitează timpul petrecut pe dispozitive și încurajază interacțiunile în familie și cu prietenii.

Faceți activități în aer liber și mișcare pentru a promova o viață sănătoasă și pune accent pe interacțiunile sociale.

Comunică deschis, discută cu copiii despre utilizarea tehnologiei și efectele acesteia asupra lor, oferă-le sfaturi și sprijin.

Fii atent la semnalele de avertizare ale dependenței de tehnologie, cum ar fi izolarea sau schimbările de comportament și caută ajutor specializat dacă este necesar.

Felul în care ne raportăm la micuții noștri este decisiv în formarea lor ulterioară ca adulți.

Generațiile noi sunt cu certitudine diferite față de noi, cei care suntem acum părinți sau unchi și mătuși ajunși la maturitate. Faptul că noi am crescut în condiții și contexte diferite din punct de vedere familial și istoric ne împinge, adeseori, să vrem pentru ei ceea ce noi n-am avut și acest lucru a prins foarte clar avânt sub forma de parenting (mai) permisiv susținut, în ultimii zece ani, de o multitudine de specialiști în psihologia copilului și a familiei.

A fi alături de puiul tău – a-l asculta, a-l înțelege și a-l sprijini – este într-adevăr ceea ce trebuie să facă orice părinte interesat de binele copilului, adică a-i oferi sprijin emoțional și nu doar material, așa cum se obișnuia în urmă cu mai multe generații, când se considera că este suficient ca cel mic să aibă asigurate casa, masa, hainele și cheltuielile de zi cu zi. Cu toate astea, parentingul permisiv și apropierea afectuoasă față de copil a fost greșit înțeleasă de unii părinți, care au dedus că nu e cazul să mai punem limite și să spunem „nu” celor mici, de teamă să nu greșim față de ei și să le producem supărări și traume. Mai mult, unii adulți (în special mamele) consideră că cei mici trebuie scutiți cu totul de neplăceri, probleme și obstacole, fără să-și dea seama că, în fapt, această scutire îi face pe copii nepregătiți pentru viața lor ulterioară de adult.

La momentul actual, o atitudine echilibrată în felul în care îi privim pe copii – nici să-i tratăm ca pe adulți prematuri, dar nici ca pe niște ființe neputincioase și neajutorate – pare să dea, conform studiilor psihologice, cele mai bune rezultate. Oferind celor mici sarcini potrivite vârstei în diverse activități, aceștia se deprind cu responsabilitățile și cu ideea că au un rol și un loc în familie care contează.

Pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă ce înseamnă responsabilitățile, implicați-i în:

– curățenia camerei și spațiilor comune din locuință;

– pregătirea mâncării în familie, pus și strâns masa;

– organizarea dulapului, ghiozdanului, materialelor pentru școală;

– plimbatul și îngrijirea animalelor de companie; – luarea deciziilor de comun acord.

Prototipul copilului gras și roșu în obraji nu mai este de multă vreme considerat a fi și cel al copilului sănătos. Dimpotrivă. Și, din păcate, obezitatea infantilă a atins niveluri epidemice atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare.

În general, se presupune că excesul de greutate și obezitatea sunt rezultatul creșterii aportului caloric și de grăsimi. Pe de altă parte, există dovezi care susțin că aportul excesiv de zahăr, mărimea porțiilor și scăderea constantă a activității fizice au jucat un rol major în creșterea ratelor de obezitate în întreaga lume.

Mecanismul dezvoltării obezității nu este pe deplin înțeles și se crede că este o tulburare care are cauze multiple. Factorii de mediu, preferințele stilului de viață și mediul cultural joacă un rol esențial în creșterea prevalenței obezității.

Se știe că supraponderalitatea și obezitatea în copilărie au un impact semnificativ asupra sănătății fizice și psihologice. Copiii supraponderali și obezi sunt predispuși să rămână obezi până la vârsta adultă și să dezvolte o întreagă paletă de boli cronice încă de la vârste mici. În ceea ce privește obezitatea infantilă, aspectul estetic este ultima și cea mai mică problemă. De fapt, se poate spune că nici măcar nu contează. Grav este că ea poate afecta profund sănătatea fizică a copiilor, bunăstarea socială și emoțională și stima de sine. De asemenea, este asociată cu performanța școlară slabă și cu o calitate mai scăzută a vieții experimentată de copil.

Consecințele medicale ale obezității la copii

Obezitatea infantilă a fost legată de numeroase afecțiuni medicale. Aceste afecțiuni includ:

– steatoza hepatică (boala ficatului gras)

– apneea în somn

– diabetul de tip 2

– astmul bronșic

– bolile cardiovasculare

– hipercolesterolemia

– litiaza biliară

– intoleranța la glucoză și rezistența la insulină

– afecțiuni ale pielii

– anomalii menstruale

– echilibru afectat

– probleme ortopedice

Până de curând, multe dintre condițiile de sănătate de mai sus au fost găsite doar la adulți, dar acum ele sunt extrem de răspândite și la copiii obezi. 

Vremea capricioasă și ploioasă poate strica cheful și celui mai vesel om. Copiii, care tot timpul sunt în mișcare și inventează tot feluri de lucruri, suportă mai greu această vreme.

Dacă nu pot petrece timpul în aer liber, singura opțiune poate fi reprezentată de diferitele jocuri cu părinții acestora, în camera copiilor. Care sunt activitățile și jocurile care înveselesc copilul dvs. în vreme ploioasă? Putem să-i citim copilului povești, putem să construim împreună tot felul de nave, clădiri, ambarcațiuni, avioane, elicoptere, trenuri cu piese Lego, putem să construim puzzle-uri de mici dimensiuni sau de mai mari dimensiuni în funcție de vârsta copilului.

O alternativă bună a jocului de-a v-aţi ascunselea poate fi „vânătoarea de comori”. Ascundeţi în casă obiecte de uz frecvent, jucării sau chiar dulciuri. Desenaţi puncte de pornire – săgeţi, pictograme, sau chiar desene – care ajută să găsească comoara. Lipiţi-le pe perete, puneţi-le în sertar, pe uşă, în dulap sau în locuri neaşteptate.

Răsplata poate fi o activitate amuzantă, cu care întreaga familie se va distra sau dulciurile găsite. Gătitul împreună este o altă activitate interesantă în care îi putem implica și pe copiii noștri.

Dacă plouă, majoritatea oamenilor stau acasă în faţa televizoarelor, uitându-se la o emisiune de divertisment sau la un film. De ce să nu facem din această perioadă una interesantă? Dacă micuțul are un program stabilit (cât timp poate să petreacă în faţa televizorului), fă excepţie în caz de vreme urâtă şi organizează un maraton cu desenele animate preferate ale copilului sau dacă acesta e mai mare ca vârstă puteti viziona împreună un film de aventuri, fantasy, mistery, istorie.

Jocurile de societate oferă posibilitatea relaxării de după masă şi vă ajută să petreceţi timp de calitate cu copilul: Nu te supăra frate!, Piticot, Monopoly, Rummy, Scrabble, șah, Twister sunt doar câteva din jocurile pe care le putem juca în familie. Unele jocuri oferă posibilitatea exersării unei limbi străine. Ca de exemplu, jocul din lemn Labyrinth Alphabet Game, care conţine cărţi cu poze, o descriere în limba franceză. Copiii pot învăţa cuvinte noi şi îşi dezvoltă vocabularul în mod distractiv.

Despre cum afectează ecranele cu lumină albastră (televizor, telefon, laptop, tabletă) psihicul copiilor, s-a tot vorbit. Și toți am auzit de dezavantajele uriașe pe care le aduce era digitală.

Dar despre efectele fizice, negative și ele, știm mai puțin. Și cu siguranță că, pentru binele copiilor noștri, este bine să le aflăm și să facem tot posibilul pentru a le evita și a-i feri astfel de consecințele nefaste ale utilizării acestor dispozitive.

Gândește-te în primul rând dacă ție, adult, îți este confortabil să stai multă vreme în aceeași poziție. Același lucru este valabil și pentru copil. Dacă el păstrează aceeași postură pentru o perioadă lungă de timp, poate avea dureri musculare și articulare. Și poate fi o problemă deosebit de gravă dacă, de exemplu, stă cu gâtul îndoit. Torticolisul este doar una dintre urmări. Cu același tip de dureri (musculare și articulare) se va confrunta și dacă repetă aceeași mișcare de multe ori.

Exemple sunt atingerea și glisarea pe un ecran tactil, legănarea brațului pentru a “lovi” o minge într-un joc de realitate virtuală sau trimiterea de mesaje text cu ajutorul degetelor mari.

Dacă ține un ecran aproape de ochi pentru o perioadă lungă de timp, acest lucru îi poate provoca dureri de ochi și de cap. Acest lucru este cauzat de faptului că ochii copilului trebuie să lucreze din greu pentru a se concentra. De asemenea, prea mult timp petrecut stând nemișcat poate însemna că el va pierde oportunități de a fi activ din punct de vedere fizic. A fi activ este important pentru că îl ajută să dezvolte și să exerseze o bună coordonare și echilibru, îi stimulează mușchii și oasele astfel încât acestea să crească și să devină puternice, ajută organismul să proceseze zaharurile și grăsimile din alimentele pe care le mănâncă și îl ajută să doarmă mai bine.

Poți să-ți încurajezi copilul

– să evite aplicațiile pentru ecranul tactil al telefonului mobil care necesită o mulțime de atingeri și glisări rapide sau jocurile pe calculator care necesită o mulțime de click-uri pe mouse;

– să se întindă pe burtă după ce a stat întins pe spate o perioadă de timp sau să se schimbe pe partea dreaptă dacă a stat întins pe partea stângă o perioadă de timp;

– să adopte poziții diferite (de exemplu ar putea sta în picioare la masă/birou pentru a folosi un laptop sau o tabletă, să stea pe podea pentru a se uita la televizor și să se întindă pe pat pentru a citi în telefon;

– să aleagă jocurile de realitate virtuală care folosesc mișcări diferite; – să întrerupă cu alte activități timpul petrecut în fața ecranului, cum ar fi activitatea fizică, jocul creativ, cititul și socializarea.

Când ne gândim la vară, avem în minte vacanțe, concedii și călătorii. Dar ce facem cu copiii noștri în această perioadă? Pentru că vara este lungă și nu ne dorim să îi ținem închiși în casă.

Când vine vorba despre dezvoltarea copilului tău și plănuiești cu grijă educația sa și activitățile extracurriculare ce îl vor ajuta să devină un adult responsabil și fericit, nu uita că vara este o oportunitate, în nici un caz timp pierdut. O tabără este un mod ideal de a relaționa, de a socializa, de a experimenta activități noi, de a se responsabiliza, dar mai ales de a se distra și a-și face prieteni noi.

Taberele de vară au, de regulă, foarte multe tematici utile copiilor, de la limbi străine și orientare în natură, ecologia mediului, artă, actorie, până la muzică, istorie, pictură, creative writing, storytelling sau matematică. În general, se poate organiza o tabără pe orice tematică sau, să spunem, disciplină de învățământ.

Prin cursurile și atelierele organizate în tabere li se oferă elevilor o punte între educația formală și cea informală, între cunoștințele acumulate formal în sistemul de învățământ și aplicarea lor în domenii de interes personal în funcție de dorința și abilitățile copilului. Educația non-formală, acest concept care a apărut pentru prima dată prin anii ’60 și care venea ca o completare pentru educația formală, se bazează pe caracterul voluntar al activităților, mai mult pe practică decât pe teorie.

Pentru că întotdeauna ne dorim ca ai noștri copii să învețe ușor, să se simtă confortabil în timpul atelierelor și după, să nu resimtă atelierele ca pe o povară sau o sarcină greu de îndeplinit, taberele tematice abordează procesul învățării sub forma unor exerciții, jocuri, tehnici de relaxare, povești, concursuri, scenete și, evident, drumeții și aventuri atunci când vorbim despre orientarea în natură.

Tehnicile de lucru utilizate în cadrul grupului de dezvoltare personală pentru copii țin cont de vârsta participanților, de abilitățile, calitățile și de preocupările acestora. Cu ajutorul tehnicilor de desen, joc de rol, construirea de povești, copilul se va dezvălui pe sine, va fi autentic și își va arăta nevoile, dorințele, temerile, își va exprima emoțiile, liber, fără constrângerile de acasă sau de la școală.

Ce poate învăța un copil într-o tabără?

Noțiuni de bune maniere, ghid de supraviețuire în natură și în gospodărie, măsuri de prim ajutor, alimentație sănătoasă și cooking, leadership și tehnici de negociere, reciclare și ecologie, fotografie, experimente și jocuri de rol tematice, scenarii, interviuri, public speaking și excursii în natură.

Prin intermediul metaforelor și poveștilor terapeutice copilul își va dezvolta abilitățile de negociere, de rezolvare a conflictelor, se creează posibilități pentru îndeplinirea obiectivelor, se trezește și se dezvoltă imaginația și creativitatea.

Departe de familie, copiii au ocazia de a fi autentici, vulnerabili, de a se descoperi în interacțiunea cu alți copii și adulți ce nu fac parte din anturajul lor obișnuit. Au ocazia de a ieși din zona lor de confort și de a face față unor provocări zilnice. Vor învăța să fie independenți, să se descurce fără ajutorul părinților, să aibă grijă de ei înșiși, vor avea ocazia să ia singuri decizii și să gestioneze diverse aspecte ale rutinelor și obiceiurilor zilnice: spălatul zilnic, mâncatul la ore fixe, culcatul la ore fixe, respectarea unui anumit program, a unor sarcini zilnice, alegerea vestimentației potrivite pentru vremea de afară, dar și activitățile la care doresc să participe.

Desigur, ei sunt încurajați să fie independenți, însă sunt și supravegheați, ghidați, acesta fiind modul ideal de a învăța să fie responsabili, fără a-și asuma riscul alegerilor complet greșite. Este mediul potrivit pentru a-și testa granițele, limitele și a experimenta, în siguranță, alături de oameni dedicați, tineri și energici. Ghizii, supraveghetorii și instructorii din tabere sunt văzuți mai puțin ca autorități (făcând referire la autoritatea școlară) și mai mult ca prieteni, ceea ce le dă copiilor sentimentul de siguranță, încrederea de a se deschide și a se bucura din plin de toate activitățile.