Vitamina D3, supranumită „vitamina soarelui”, pentru că organismul o produce atunci când pielea este expusă la razele ultraviolete (UVB), este folosită de corp pentru a absorbi minerale precum calciul și fosforul, două minerale esențiale pentru oase și dinți puternici. Află de ce medicii recomandă să luăm vitamina D în anumite luni ale anului, care sunt acestea, dar și cum putem să ne dăm seama că avem deficit.

Cei mai mulți oameni obțin o parte din necesarul de vitamina D prin expunerea la soare, dar ea se găsește și în anumite alimente, cum ar fi peștele gras (somon, sardine, ton), ouăle și alimentele fortificate, precum laptele și cerealele.

De ce medicii recomandă suplimentarea în lunile cu „R“?

Expresia lunile cu „R“ se referă de fapt la perioada dintre septembrie și aprilie, când soarele este mai slab, zilele sunt mai scurte și petrecem mai mult timp în interior. Deficitul de vitamina D este cel mai ridicat exact în lunile reci, iar medicii recomandă adesea suplimente.

Cum identifici un posibil deficit de vitamina D?

Deficitul de vitamina D3 nu prezintă întotdeauna simptome clare, însă anumite semne ar trebui să te pună pe gânduri:

oboseală constantă și senzație de letargie;

dureri musculare sau osoase difuze;

slăbiciune musculară, ceea ce face ca urcatul scărilor sau ridicarea obiectelor să fie mai dificilă;

schimbări de dispoziție, cu o tendință crescută spre depresie;

vindecarea lentă a rănilor;

la copii, un deficit sever poate duce la rahitism, o boală care înmoaie și deformează oasele în creștere. La adulți, lipsa cronică de vitamina D poate cauza osteomalacie sau poate contribui la apariția osteoporozei, o afecțiune care fragilizează oasele și le face mai predispuse la fracturi.

Pentru a confirma un deficit, se face un test de sânge care măsoară nivelul de 25-hidroxivitamina D. Valorile scăzute arată un deficit și medicul poate recomanda soluții personalizate, constând în suplimente de vitamina D3, dozate în funcție de vârstă și de deficitul depistat.

Vitamina D este una dintre cele mai importante vitamine pe care se bazează celulele organismului pentru dezvoltarea normală. Aproape fiecare celulă din organism are un receptor pentru vitamina D.

Deficiența de vitamina D este cea mai frecventă deficiență nutrițională la nivel mondial, afectând persoane din toate grupele de vârstă. Cauza principală a deficitului de vitamina D este lipsa de apreciere a faptului că expunerea la soare cu moderație este sursa principală de vitamina D pentru majoritatea oamenilor. Foarte puține alimente conțin în mod natural vitamina D, iar alimentele care sunt îmbogățite cu vitamina D sunt adesea inadecvate pentru a satisface necesarul de vitamina D al unui copil sau al unui adult. Deficitul de vitamina D provoacă rahitism la copii și va precipita și exacerba osteopenia, osteoporoza și fracturile la adulți. Deficitul de vitamina D a fost asociat cu un risc crescut de cancere comune, boli autoimune, hipertensiune și boli infecțioase.

În cazul în care organismul nu are suficientă vitamina D, acest lucru poate declanșa o serie de complicații. Simptomele care apar din cauza deficienței de vitamina D includ durerile osoase uneori resimțite și ca dureri articulare, oboseala, durerile musculare, căderea părului, contractarea frecventă de infecții virale și bacteriene, stări depresive, leziuni cutanate care se vindecă greu, oase mai slabe sau care se rup ușor.

Persoanele diagnosticate cu deficiență de vitamina D trebuie să înceapă tratamentul cât mai curând posibil pentru a preveni complicațiile care pot fi cauzate de aceast deficit. Tratamentul pentru deficiența de vitamina D implică, în mod normal, suplimentarea aportului nutrițional al unei persoane pentru a se asigura că aceasta primește cantitatea de vitamina D de care are nevoie pentru ca celulele sale să funcționeze sănătos.

Aportul zilnic recomandat de vitamina D este de: 400 UI (unități internaționale) pentru copiii cu vârsta sub un an, 600 UI pentru copii, adolescenți și adulți până la vârsta de 70 de ani si 800 UI pentru femeile însărcinate și adulții cu vârsta peste 71 de ani.

Nivelul de vitamina D din organism poate fi menținut în două moduri:

– organismul poate, el însuși, să producă vitamina D din resursele sale de colesterol, dar pentru a face acest lucru are nevoie de acces la lumina soarelui;

– vitamina D poate fi găsită în anumite alimente, cum ar fi peștele gras. Cu toate acestea, este puțin probabil ca o persoană să obțină toată vitamina D de care are nevoie organismul său doar din alimente.

Deficitul de magneziu, cunoscut sub numele de hipomagneziemie, este o problemă de sănătate adesea trecută cu vederea. Această deficiență este subdiagnosticată, deoarece semnele evidente nu apar de obicei până când nivelurile nu devin foarte scăzute.

Cauzele acestei deficiențe variază și pot include o dietă săracă în acest mineral, administrarea anumitor medicamente, o intervenție chirurgicală la tiroidă sau paratiroidă sau o operație de bypass gastric.

Boli precum diabetul, un sindrom de malabsorbție, diareea cronică și boala celiacă sunt asociate cu pierderea de magneziu. Persoanele cu tulburări în privința consumului de alcool prezintă și ele un risc crescut. Iată cele șapte simptome care semnalează un nivel scăzut al magneziului în organism:

– spasme musculare – tremurăturile și crampele musculare sunt semne ale deficienței de magneziu. În cazurile severe, deficiența poate provoca crize sau convulsii;

– oboseală și slăbiciune musculară – oboseala, o stare caracterizată prin epuizare sau slăbiciune fizică ori mentală, este un alt simptom al deficienței de magneziu;

– probleme de sănătate mintală – Un exemplu este apatia, care se caracterizează prin „amorțeală” mentală sau lipsă de emoție;

– osteoporoză – este o tulburare caracterizată prin slăbirea oaselor și un risc crescut de fracturi osoase;

– tensiune arterială ridicată – studiile pe animale arată că deficitul de magneziu poate crește tensiunea arterială și poate favoriza hipertensiunea arterială, care este un factor de risc puternic pentru bolile de inimă;

– astm – deficitul de magneziu este uneori întâlnit la persoanele cu astm sever. În plus, nivelurile de magneziu tind să fie mai scăzute la persoanele cu astm;

– bătăi neregulate ale inimii – aritmia cardiacă (bătăile neregulate ale inimii) se numără printre cele mai grave efecte posibile ale deficienței de magneziu.

Surse naturale de MG

Doza zilnică recomandată de magneziu poate fi atinsă prin consumul de alimente care conțin niveluri ridicate ale acestui mineral: semințe de dovleac, semințe de chia, nuci (în special migdale, caju, alune, arahide), spanac, fasole neagră, pâine integrală de grâu, avocado, cartofi, orez, iaurt, cereale, banane, mere, stafide, piept de pui, lapte, pește, carne de vită, morcovi și broccoli.