De multe ori, frigul este privit doar ca un factor de risc pentru răceli și disconfort. Totuși, studiile arată că, atunci când copiii sănătoși petrec timp afară iarna, bine echipați, organismul lor are de câștigat. Joaca în aer liber în sezonul rece aduce beneficii importante pentru imunitate, circulație și chiar pentru echilibrul emoțional.

Bun pentru minte și mișcare

Joaca afară, chiar și în zilele friguroase, stimulează coordonarea și creativitatea copiilor. Lumina naturală, fie ea și difuză, ajută la reglarea somnului și a ritmului biologic, iar timpul petrecut afară scade stresul și susține echilibrul emoțional.

Efecte metabolice și cardiovasculare

Activitatea fizică în aer rece înseamnă consum energetic crescut și o activare a metabolismului. Totodată, circulația periferică se îmbunătățește, iar pe termen lung pot apărea beneficii cardiovasculare.

Un sistem imunitar mai puternic

Expunerea regulată și moderată la frig stimulează sistemul de apărare al organismului. Copiii care se joacă afară, fără a fi expuși la hipotermie, dezvoltă un răspuns imun mai echilibrat și pot deveni mai rezistenți la infecții.

Rezistență și adaptare

Contactul cu temperaturile scăzute ajută la reglarea naturală a temperaturii corpului prin mecanisme precum vasoconstricția, vasodilatația sau tremuratul adaptiv. Astfel, organismul devine mai pregătit să facă față variațiilor de mediu.

Sfaturi pentru părinți

Cheia este expunerea moderată și echipamentul adecvat. Îmbrăcați copilul în straturi, cu haine termice, izolatoare și impermeabile. Protejați extremitățile și evitați expunerea îndelungată la vânt puternic sau umezeală. Încurajați mișcarea activă și supravegheați semnele de frig excesiv. Pentru copiii cu afecțiuni cronice, consultați medicul înainte de a-i expune la temperaturi scăzute.

Toamna se numără bobocii, ghiozdanele noi și emoțiile primei zi de școală. O provocare importantă pentru cei mici, care încep grădinițele, școlile, dar și pentru cei mari, pentru părinții care vor să se asigure că rămân sănătoși copiii lor chiar dacă frecventează un mediu în care virusurile circulă cu ușurință. Sistemul imunitar al copiilor este supus la încercări frecvente în sezonul rece, iar o nutriție adecvată, susținută uneori de suplimente bine alese, poate face diferența dintre o toamnă plină de absențe la școală și una plină de energie. Cheia către întărirea imunității sunt vitaminele și mineralele, care pot fi luate unele dintre ele dintr-o alimentație echilibrată și variată, bogată în fructe și legume proaspete, iar altele din suplimente alimentare. 

VITAMINA C

Ajută la scurtarea răcelilor și reducerea severității simptomelor. Doza recomandată este între 15 și 75 mg/zi, în funcție de vârstă. Fructele de pădure, kiwi, portocalele, căpșunele sunt surse excelente de vitamina C. Țineți cont, prea multă vitamina C poate provoca disconfort gastric.

FIERUL

Deficiența de fier este des întâlnită și afectează imunitatea. Dacă ai un copil care consumă mult lapte, dar puține proteine animale sau legume verzi, ar putea fi cazul unui control medical. Linte, fasole, carne slabă, ouă sunt indicate pentru aport de fier și zinc. Este bine să știi că nu se administrează suplimente cu fier fără recomandare medicală.

VITAMINA D

 Indispensabilă pentru imunitate, mai ales când expunerea la soare scade, vitamina D este greu de obținut doar din alimentație. Se recomandă: -400 UI/zi pentru copiii sub 1 an; – 600 UI/zi pentru cei mai mari. Se poate administra și în combinație cu omega-3, esențial în reglarea inflamației și în susținerea generală a sănătății. Alimente care conțin vitamina D sunt: peștele gras, gălbenușul de ou și ciupercile. Există și alimente îmbogățite cu vitamina D: laptele de vacă, iaurtul și cerealele. 

ZINCUL

Are un rol cheie în peste 100 de reacții biochimice. Se găsește în carne, lactate și leguminoase. Suplimentarea se face cu atenție — doza zilnică recomandată este de 5-10 mg, în funcție de vârstă.

Cu totii stim ca taberele recreative reprezintă momente de relaxare, de bucurie, de distracție cu multiple beneficii pentru copii. În ultimii ani, taberele de vară și nu numai au devenit un instrument educațional de responsabilitate civică și inteligență socială dedicat educației non formale a copiilor.

Taberele educaționale au un rol extrem de important în dezvoltarea cognitivă, intelectuală, motrică și evoluția psihoemoțională a copilului.

Aici nu vorbim doar despre tabere clasice, tradiționale în care un rol important îl avea doar joaca, ci și de elementul formator pentru că taberele cultural-educaționale au rolul de a dezvolta și abilități de socializare, de muncă în echipă, de conexiune și stabilire de noi relații sociale. Copiii își fac prieteni noi, învață să fie autonomi și să se descurce singuri în anumite situații, învață abilități de comunicare și relaționare, învață să ceară ajutorul atunci când au nevoie, învață empatia și sprijinul reciproc și toate acestea prin intermediul jocului și al activităților ludice pentru că nimic nu se învață mai ușor și mai bine decât prin joacă.

Taberele au un rol important în procesul educațional al unui elev, proces de dezvoltare personală și transformare, de creștere și de autodescoperire personală. Taberele sunt importante atât pentru elevi, cât și pentru părinții acestora.

Sunt foarte multe tipuri de tabere, unele dedicate în exclusivitate copiilor, altele unde copiii vin însoțiți de către părinți, fără ca aceștia să intervină în programul sau rutina zilnică a copiilor, părinții fiind doar observatori. În general, taberele oferă copiilor posibilitatea de a ieși din rutina de acasă sau de la școală și de a-și dezvolta abilități de comunicare și autonomie, respect față de ceilalți și față de natura înconjurătoare.

Colicile bebelușilor sunt o provocare frecventă pentru părinți, dar și pentru cei mici. Sunt perioade caracterizate prin episoade prelungite de plâns intens și agitație fără o cauză aparentă, dar nu e chiar așa. Dacă și bebelușul tău trece printr-o astfel de perioadă, află ce poți face pentru a-l consola.

Exact când te simți obosită și vrei să te odihnești, bebelușul tău începe plânsul și pare că nu poți face nimic pentru a-l mângâia. Culmea, tinde să se întâmple seara și spre miezul nopții. Sunt episoade frecvente și pot fi extrem de stresante. Sunt renumitele colici la bebeluși și, din fericire, nu durează mult.

Ce se întâmplă în iureșul colicilor?

Aproximativ o cincime din toți bebelușii dezvoltă colici, de obicei între a doua și a patra săptămână. Agitația bebelușilor atinge un vârf în jurul vârstei de șase săptămâni, cu o durată medie de trei ore pe zi. De obicei, aceasta scade la una, două ore zilnic până la vârsta de trei-patru luni. Atât timp cât copilul tău se calmează în câteva ore și este relativ liniștit în restul zilei, nu există niciun motiv de alarmă.

Crizele de plâns pot apărea non-stop, dar s-a observat că adesea se agravează la începutul serii și pot dura mai multe ore. Colicile se manifestă prin plâns intens și neconsolat, adesea însoțit de țipete, încordarea corpului, retragerea picioarelor spre abdomen și eliminarea gazelor. Bebelușii cu colici plâng și țipă, întinzându-și sau trăgând picioarele în sus și eliberând gaze.

Ce cauzează o colică?

Din păcate, nu există o explicație clară pentru apariția colicilor. În cazul bebelușilor alăptați la sân pot fi un semn de sensibilitate la un aliment din dieta mamei. Disconfortul poate fi dat de sensibilitatea la proteinele din lapte din formulă. Colicile pot fi însă și pentru că bebelușul este neobișnuit de sensibil la stimulare. Dar pot semnala, de asemenea, o problemă medicală, cum ar fi refluxul gastroesofagian sau o hernie. În general, plânsul din cauza colicilor încetează la vârsta de trei-patru luni, dar poate dura până la șase luni.

Bebelușii și copiii mici nu au capacitatea de a-și sufla nasul eficient. Secrețiile nazale se pot acumula în căile nazale, mai ales când copiii sunt răciți, ceea ce-i predispune la complicații precum infecțiile urechii medii. Nasul înfundat poate afecta respirația, hrănirea și somnul. O igienă nazală corectă presupune spălarea cavităților nazale cu o soluție salină, care împiedică acumularea de mucus ce poate favoriza apariția infecțiilor respiratorii. Îndepărtarea mucusului din nas reduce riscul de disconfort pe care îl poate avea micuțul, în special în timpul somnului și al hrănirii.

Cum se spală nasul bebelușului?

Clătirile pot fi efectuate cu o soluție cumpărată de la farmacie, fie ser fiziologic în fiole, fie soluție salină izotonică. În cazul copiilor mici, este nevoie de un dispozitiv de irigare nazală reutilizabil, pe care părinții trebuie să îl spele după fiecare utilizare sau să-l sterilizeze pentru a evita orice contaminare.

Pentru a spăla bebelușul în năsuc, acesta trebuie așezat pe spate, cu capul ușor înclinat într-o parte. I se instilează una-două picături de ser fiziologic în fiecare nară. Lasă serul să acționeze câteva secunde pentru a înmuia mucusul.

În cazul în care se utilizează aspiratorul nazal, fie că este manual, fie electric, trebuie mai întâi verificat dacă dispozitivul este curat și sterilizat. Se mai poate folosi și pompița nazală, ca alternativă manuală pentru aspirarea mucusului. Irigă nara superioară prin golirea conținutului unei seringi de 3 ml, dacă copilul este pe o parte, sau oricare nară dacă copilul este pe spate. Repetă în această nară până când este curată.

De la vârsta de 6 luni, se poate ține bebelușul așezat cu capul drept pe unul dintre părinți.

Igiena nazală la copiii peste doi ani

De la vârsta de doi ani, curățarea nazală se poate face punând copilul să stea cu capul deasupra chiuvetei sau la duș, cu capul aplecat înainte și înclinat în jos. Cere copilului să încline ușor capul spre stânga și irigă nara dreaptă cu aproximativ 60-120 ml de ser fiziologic. Roagă copilul să respire normal pe gură și repetă în aceeași nară, dacă secrețiile sunt încă prezente.

Spune-i copilului să sufle ușor nasul pentru a preveni ca soluția să blocheze urechile și să provoace disconfort, apoi repetă aceleași proceduri, rugând copilul să țină capul înclinat spre dreapta. Reglează poziția capului astfel încât soluția să nu coboare în spatele gâtului sau în urechi.

Chiar dacă pare un proces neplăcut pentru copil, este esențial să devină o rutină igiena nazală, de aceea fă gesturile cu blândețe.

Arta este o formă de terapie pentru adulți – fie că pictezi, dansezi, interpretezi sau bricolezi, orice activitate creativă este menită să scoată din noi stări și emoții pe care nu știm sau nu putem să le punem în cuvinte. Deși un copil, spre deosebire de un adult, este mult mai obișnuit să se joace și să se miște și, în general, să fie liber să plângă sau să râdă chiar atunci când îi vine – fără să reprime sau blocheze emoții în interiorul lui, lucru care, pe termen lung ar provoca neplăceri psihice și fizice recunoscute de specialiști ca fiind psihosomatizări premergătoare bolilor – este bine de știut că o canalizare a exprimărilor copiilor ajută semnificativ la capitolul dezvoltare emoțională sănătoasă.

De multe ori, părinții, bunicii sau cei care au grijă de cei mici nu înțeleg comportamentele lor supărătoare – crize de plâns, furie sau opoziție la tot ce spune adultul –, iar asta duce inevitabil la două situații nefericite: fie copilului i se interzice să se exprime în acel fel, fie adultul nu știe cum să reacționeze și să impună limite sănătoase. Cu alte cuvinte, copilul riscă să crească fie reprimat din punct de vedere emoțional, fie într-un mod prea permisiv în care nu învață că există niște reguli de relaționare cu cei din jur.

Pentru că în multe familii cu copii nu se atinge un echilibru – în care nici cei mari, nici cei mici să nu ajungă în una dintre aceste extreme –, psihologii ne încurajează să ne ocupăm de dezvoltarea emoțională a puilor noștri în aceeași măsură în care ne ocupăm de cea intelectuală (prin cursuri și meditații) sau fizică (prin sport și nutriție). Aceștia recomandă orice mediu controlat și sigur prin care copilul este pus în contact direct cu emoțiile sale și ale celor din jur: cursuri de mimă, teatru sau pictură.

În orice domeniu artistic în care este încurajat limbajul verbal și corporal sub îndrumarea unui profesor, emoțiile pozitive și mai ales negative pot fi eliberate într-o formă organizată și constructivă, fără ca acestea să mai rămână captive și să explodeze necontrolat acasă, la școală sau la grădiniță.

Este terapeutic să scriu acest articol cu laptopul în brațe și cu câinele lângă mine, sprijinindu- și capul pe laptop. Dar să las informația să curgă în rândurile următoare și să-ți explic în câte moduri poate fi benefic să ai un animal de companie în viața ta.

Știai că termenul de zooterapie a fost introdus de psihiatrul american Boris Levinson în 1964, în urma experimentelor efectuate asupra copiilor cu deficiențe de comunicare, folosindu- se în acest scop chiar de câinele său? Acest cercetător a studiat cu minuțiozitate posibilitățile de folosire a animalelor de companie pentru tratarea unor afecțiuni și a scris numeroase tratate referitoare la acest domeniu. Zooterapia înseamnă utilizarea în scopuri terapeutice a unor animale (câini, pisici, cai, maimuțe), a unor pești (delfini, pești exotici) sau păsări (papagali, alte păsări exotice) care pot avea rol terapeutic în ameliorarea sănătății oamenilor, în special în maladiile genetice, care țin de psihic, precum și în combaterea stresului.

Mulți oameni își împart viața cu necuvântătoarele, iar pentru unii dintre noi, animăluțele de companie au devenit membri ai familiei cu drepturi depline. Animalele noastre ne răsplătesc cu dragostea lor necondiționată și, prin prezența lor, ne pot influența starea de sănătate. Psihologul Erhard Olbrich de la Universitatea Erlangen din Germania a explicat efectele pozitive pe care le au animalele de casă asupra trupului și sufletului omului. Între animal și stăpân se produce o interacțiune socială și emoțională puternică ce conduce la îmbunătățirea stării generale de sănătate. Prin simplu fapt că prezența unui animal de companie ne relaxează, se stabilizează sistemul imunitar (prin reducerea stresului) și se diminuează stările de oboseală.

Animalele de companie sunt folosite tot mai des în spitale și sanatorii. Studiile realizate în diferite clinici au arătat că animalele pot induce o stare de relaxare și contribuie la scăderea tensiunii arteriale, ajută la însănătoșirea mai rapidă a pacienților și la reducerea timpului de spitalizare. Acestea fiind zise, cum să nu iubești animalele?

Trăim în era digitală, iar utilizarea tehnologiei și impactul acesteia asupra dezvoltării sociale și emoționale a copiilor poate fi catastrofal.

Termenul de „autism digital” se referă la o stare în care copiii devin excesiv de dependenți de tehnologie, respectiv de smartphone, tabletă, computer și jocuri video, în detrimentul interacțiunii sociale din viața reală. Acest termen nu este folosit în mod oficial în domeniul medical, dar descrie conceptul de a deveni prea implicat în lumea digitală, în defavoarea dezvoltării abilităților sociale. Din nefericire, autismul digital afectează profund copiii în mai multe feluri, de la izolare socială și dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale în viața reală până la deficitul de dezvoltare al abilităților sociale (incapacitatea de a citi expresiile faciale, de a interpreta tonurile vocale și de a dezvolta empatie), de la probleme de concentrare și probleme cu somnul până la creșterea anxietății, a sentimentelor de izolare și nesiguranță și chiar depresie.

Cum pot fi ajutați copiii să gestioneze autismul digital?

Impune limite de timp pentru utilizarea dispozitivelor digitale și folosește tehnologia ca recompensă pentru activitățile productive și interacțiunile sociale din viața reală.

Asigură-te în privința conținutului consumat de copii că este unul adecvat vârstei lor și că nu le afectează negativ dezvoltarea și comportamentul.

Fii un model pozitiv pentru copii, limitează timpul petrecut pe dispozitive și încurajază interacțiunile în familie și cu prietenii.

Faceți activități în aer liber și mișcare pentru a promova o viață sănătoasă și pune accent pe interacțiunile sociale.

Comunică deschis, discută cu copiii despre utilizarea tehnologiei și efectele acesteia asupra lor, oferă-le sfaturi și sprijin.

Fii atent la semnalele de avertizare ale dependenței de tehnologie, cum ar fi izolarea sau schimbările de comportament și caută ajutor specializat dacă este necesar.

Ce poate fi mai frumos decât să ascultați colinde și să meșteriți împreună decorațiuni pentru Crăciun? Iată câteva idei simple și ingenioase, tocmai bune de meșteșugit împreună.

Advent calendar

Ai nevoie de: 24 pliculețe, 24 cârlige de rufe, funde, nasturi, culori, mini decorațiuni, bomboane, bilețele cu mesaje pozitive, sfoară. O idee simpatică de a oferi o surpriză-cadou în fiecare zi de decembrie până la Crăciun. Găsește un perete liber în casă, ideal în apropierea locului unde vei pune bradul. Agață sfoara de la un capăt la altul și apoi prinde cu cârlige pliculețele pe care le-ai numerotat de la 1 la 24, le-ai decorat și colorat în prealabil. Pune în fiecare plic câte o mini-surpriză – o bomboană, un bilet cu un mesaj drăguț, o mini decorațiune.

Portocale luminate și parfumate

Ai nevoie de: câteva portocale, cuișoare, lumânări-pastilă, crenguțe de brad, o tăviță de lemn sau metal. Ce trebuie să faci este să pui o lumânărică pe portocală, să desenezi conturul, apoi să tai și să scobești portocala pentru a pune pastila în ea. Înfige cuișoare în portocală, fie unele lângă altele, fie din loc în loc, fie poți face un model (inimioare, brăduți etc.). Așază portocalele pe o tăviță și pune crenguțe de brad printre ele.

Potpuriu cu arome de Crăciun

Ai nevoie de: borcănașe, crenguțe și conuri de brad uscate, batoane de scorțișoară, felii uscate de portocale, uleiuri esențiale (pin, brad, eucalipt, scorțișoară, portocală etc.), o lumânare-pastilă, fundă sau sfoară. Așază în fiecare borcan conurile, scorțișoara, feliile de portocale (stropite cu uleiuri esențiale). Pune capacul și leagă borcanul cu sfoară sau fundă decorativă.

Despre cum afectează ecranele cu lumină albastră (televizor, telefon, laptop, tabletă) psihicul copiilor, s-a tot vorbit. Și toți am auzit de dezavantajele uriașe pe care le aduce era digitală.

Dar despre efectele fizice, negative și ele, știm mai puțin. Și cu siguranță că, pentru binele copiilor noștri, este bine să le aflăm și să facem tot posibilul pentru a le evita și a-i feri astfel de consecințele nefaste ale utilizării acestor dispozitive.

Gândește-te în primul rând dacă ție, adult, îți este confortabil să stai multă vreme în aceeași poziție. Același lucru este valabil și pentru copil. Dacă el păstrează aceeași postură pentru o perioadă lungă de timp, poate avea dureri musculare și articulare. Și poate fi o problemă deosebit de gravă dacă, de exemplu, stă cu gâtul îndoit. Torticolisul este doar una dintre urmări. Cu același tip de dureri (musculare și articulare) se va confrunta și dacă repetă aceeași mișcare de multe ori.

Exemple sunt atingerea și glisarea pe un ecran tactil, legănarea brațului pentru a “lovi” o minge într-un joc de realitate virtuală sau trimiterea de mesaje text cu ajutorul degetelor mari.

Dacă ține un ecran aproape de ochi pentru o perioadă lungă de timp, acest lucru îi poate provoca dureri de ochi și de cap. Acest lucru este cauzat de faptului că ochii copilului trebuie să lucreze din greu pentru a se concentra. De asemenea, prea mult timp petrecut stând nemișcat poate însemna că el va pierde oportunități de a fi activ din punct de vedere fizic. A fi activ este important pentru că îl ajută să dezvolte și să exerseze o bună coordonare și echilibru, îi stimulează mușchii și oasele astfel încât acestea să crească și să devină puternice, ajută organismul să proceseze zaharurile și grăsimile din alimentele pe care le mănâncă și îl ajută să doarmă mai bine.

Poți să-ți încurajezi copilul

– să evite aplicațiile pentru ecranul tactil al telefonului mobil care necesită o mulțime de atingeri și glisări rapide sau jocurile pe calculator care necesită o mulțime de click-uri pe mouse;

– să se întindă pe burtă după ce a stat întins pe spate o perioadă de timp sau să se schimbe pe partea dreaptă dacă a stat întins pe partea stângă o perioadă de timp;

– să adopte poziții diferite (de exemplu ar putea sta în picioare la masă/birou pentru a folosi un laptop sau o tabletă, să stea pe podea pentru a se uita la televizor și să se întindă pe pat pentru a citi în telefon;

– să aleagă jocurile de realitate virtuală care folosesc mișcări diferite; – să întrerupă cu alte activități timpul petrecut în fața ecranului, cum ar fi activitatea fizică, jocul creativ, cititul și socializarea.