Pentru noul an, haideți să ne propunem să reducem acest material din bucătăriile și frigiderele noastre. Iată de ce!

Bisfenolul A (prescurtat BPA) este o substanță chimică utilizată în producția de materiale plastice din policarbonat. Produsă în cantități industriale pentru o parte dintre obiectele cu care ne-am obișnuit în mijlocul civilizației – de la sticla din ferestrele anti-efracție la cea din lentilele de ochelari sau la rășina cu care sunt acoperite cutiile metalice –, BPA mai face parte și din compoziția recipientelor de plastic pentru apă și pentru mâncare. Cu alte cuvinte, oriunde avem ambalaje din plastic, avem și o doză, din păcate toxică și nocivă pentru biologia corpului, așa cum reiese din mai recentele studii și cercetări efectuate.

Oamenii de știință au început să tragă semnale de alarmă în ce privește legătura periculoasă dintre alimentația umană și BPA în momentul în care au corelat faptul că în contact direct cu această substanță, sistemul nostru endocrin – glandele și producția de hormoni – este tulburat și, ca urmare, există repercusiuni care ne afectează în mod negativ sănătatea.

Se pare că bisfenolul A poate fi transferat în alimente prin intermediul vaselor din policarbonat, al foliilor de plastic, al sticlelor de apă și al biberoanelor – iar anumite probleme hormonale, manifestate prin diverse tipuri de erupții dermatologice, stări emoționale ciudate și instabile, și chiar infertilitate la femei și bărbați, pot fi declanșate de prezența suspectă din bucătăriile noastre numită BPA.

Desigur, nu putem evita cu totul această substanță din case și din mediul înconjurător, însă avem cu certitudine posibilitatea să alegem conștient să nu avem contact direct zilnic cu ea prin intermediul alegerilor pe care le facem:

– nu mai depozităm mâncare/gustări în caserole de plastic, și ne orientăm către cele din carton/ hârtie reciclabilă.

– achiziționăm mai puține sticle de apă din plastic și optăm pentru filtre la robineți sau dispozitive de filtrare/purificare a apei care nu conțin BPA.

– suntem atenți la etichetele biberoanelor și jucăriilor pentru bebeluși și copii mici, care să indice că nu conțin această substanță.

Fiecare mic pas prin care ne îndepărtăm de plastic și de BPA reprezintă o mică victorie în direcția unui corp cu mai puține interferențe toxice, iar asta contează pentru sănătatea noastră și a puilor noștri pe termen lung.

Trăim în era digitală, iar utilizarea tehnologiei și impactul acesteia asupra dezvoltării sociale și emoționale a copiilor poate fi catastrofal.

Termenul de „autism digital” se referă la o stare în care copiii devin excesiv de dependenți de tehnologie, respectiv de smartphone, tabletă, computer și jocuri video, în detrimentul interacțiunii sociale din viața reală. Acest termen nu este folosit în mod oficial în domeniul medical, dar descrie conceptul de a deveni prea implicat în lumea digitală, în defavoarea dezvoltării abilităților sociale. Din nefericire, autismul digital afectează profund copiii în mai multe feluri, de la izolare socială și dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale în viața reală până la deficitul de dezvoltare al abilităților sociale (incapacitatea de a citi expresiile faciale, de a interpreta tonurile vocale și de a dezvolta empatie), de la probleme de concentrare și probleme cu somnul până la creșterea anxietății, a sentimentelor de izolare și nesiguranță și chiar depresie.

Cum pot fi ajutați copiii să gestioneze autismul digital?

Impune limite de timp pentru utilizarea dispozitivelor digitale și folosește tehnologia ca recompensă pentru activitățile productive și interacțiunile sociale din viața reală.

Asigură-te în privința conținutului consumat de copii că este unul adecvat vârstei lor și că nu le afectează negativ dezvoltarea și comportamentul.

Fii un model pozitiv pentru copii, limitează timpul petrecut pe dispozitive și încurajază interacțiunile în familie și cu prietenii.

Faceți activități în aer liber și mișcare pentru a promova o viață sănătoasă și pune accent pe interacțiunile sociale.

Comunică deschis, discută cu copiii despre utilizarea tehnologiei și efectele acesteia asupra lor, oferă-le sfaturi și sprijin.

Fii atent la semnalele de avertizare ale dependenței de tehnologie, cum ar fi izolarea sau schimbările de comportament și caută ajutor specializat dacă este necesar.