Strânsa conexiune dintre artă și psihicul uman a căpătat, încă din anii 1940, statut de ramură neuroștiințifică și este dezvoltată ca o formă de terapie propriu-zisă, numită terapie prin artă. Dacă ai o înclinație către desenat, pictat, scris, olărit, pictură, sculptură, fotografie sau bricolaj – fie că îți place să-ți sufleci mânecile sau doar să admiri creațiile altora – este pentru că aceste activități ne pun în contact cu emoțiile noastre pe care le procesăm mai ușor și sănătos în contextul artei.

Chiar și ca simplu spectator – asistând la o piesă de teatru sau participând la o expoziție –, ai intrat cu siguranță în contact cu noi idei care sunt prezentate și, desigur, cu un spectru de sentimente care se descarcă pe durata evenimentului: poate tristețe sau bucurie, speranță sau deznădejde, putere sau limitare etcetera.

Așadar, atunci când suntem creativi sau ne apropiem de creațiile altora, nu doar ne stimulăm creierul la nivel cognitiv (ceea ce numim „culturalizare” sau „cultivare”), ci lucrăm și psihologic cu propriile noastre trăiri și emoții pe care le scoatem la suprafață în mod firesc și natural. Acesta este motivul pentru care după un spectacol de teatru, un concert de muzică (clasică sau modernă) ori o expoziție pe care mergem s-o vedem, ne întoarcem acasă mai eliberați de tensiuni, stres și gânduri obsesive, observând că starea pe care am avut-o înainte s-a liniștit și a fost înlocuită de emoții și energie pozitive.

La fel se întâmplă și dacă în momentul în care ne simțim neliniștiți, agitați sau chiar anxioși și furioși, ne luăm 30-60 minute să desenăm/pictăm/colorăm/coasem/împletim/bricolăm sau chiar să dansăm sau ne așternem gândurile pe hârtie exact așa cum simțim, ca și amatori, fără să ne facem griji că cineva ne vede sau judecă „opera de artă”.

Pentru că este toamnă și se deschide sezonul unor noi evenimente în orice mare oraș – de la stagiunea de teatru până la noi expoziții și spații creative –, îți recomandăm călduros să te duci, nu doar de dragul artei și culturii, ci și pentru că îți relaxează sistemul nervos și îți induce o stare de bine, ușor de observat pe propria piele.

PONT! Expozițiile de artă sunt un prilej bun pentru a socializa cu alte persoane.

V-ați întrebat dacă emoțiile și gândurile influențează afecțiunile fizice și cum e posibil acest lucru? Ei bine, da, o pot face, fiindcă există o conexiune între minte și corp.

Toată lumea experimentează conexiunea minte-corp tot timpul. Conexiunea minte- corp este comunicarea înainte și înapoi dintre creierul nostru și corpul nostru, care implică măduva spinării și mesagerii electrici și chimici (cum ar fi neurotransmițătorii și hormonii).

Acest sistem de comunicare este responsabil pentru preluarea informațiilor folosind corpul nostru (cum ar fi ochii, urechile, nasul și pielea noastră), transmiterea acelei informații către creier și apoi trimiterea de mesaje importante către toate părțile corpului pentru acțiune. Acest sistem face posibilă trimiterea de către creier a anumitor semnale către corpurile noastre, cum ar fi: mișcarea degetelor, senzația de foame, evitarea pericolelor. Legătura minte-corp este automată și involuntară.

Răspunsul „luptă-fugi“ sau „ înghețare“ este un exemplu grozav al conexiunii minte-corp. Când simțim că suntem în pericol, se declanșează un răspuns fizic foarte puternic. Acest lucru se poate întâmpla atunci când ne simțim speriați și există un pericol major prezent. Se poate întâmpla și atunci când ne simțim speriați sau stresați și „pericolul“ nu pune viața în pericol.

Sistemul nervos are două părți principale: sistemul simpatic și sistemul parasimpatic. Aceste două sisteme acționează întotdeauna în echilibru. Sistemul nervos simpatic este ca o pedală de accelerație într-o mașină – îi spune corpului tău să meargă. Sistemul nervos parasimpatic, pe de altă parte, este ca frânele unei mașini – îi spune corpului să se calmeze. Răspunsul de „luptă-fugi- sau-îngheț“ este sistemul nervos simpatic care dă un semnal de alarmă.

Cum se produce somatizarea?

Somatizarea are loc prin conexiunea minte-corp.

Există câteva moduri prin care poate începe somatizarea:

– se poate întâmpla de la sine;

– somatizarea poate face ca o afecțiune să fie mai puternică sau mai intensă;

– o boală medicală poate provoca anxietate și stres, care apoi duce la simptome somatice.

Această legătură între emoții și simptome fizice se numește conexiune minte-corp. Adesea, oamenii pot avea un „element de somatizare” atunci când au simptome fizice puternice sau o afecțiune medicală. Aceasta înseamnă că pot avea o boală precum migrenele, dar stresul și anumite emoții fac simptomele mai intense sau mai frecvente. Poate fi dificil pentru părinți și familii să audă că simptomele fizice ale copilului sau tinerilor lor sunt legate de somatizare. S-ar putea să-și facă griji că medicii cred că „totul este în capul copilului”, că cei mici „simulează” sau că „nu putem face nimic”. Se pot simți singuri, frustrați și neînțeleși.

Ce se poate face?

Este important ca un medic să verifice orice simptom fizic nou pentru o leziune, infecție, leziuni tisulare sau inflamație. Dar, atunci când simptomul este legat de somatizare, este, de asemenea, important să se înceapă tratamente pentru somatizare. Acest lucru poate evita testele sau tratamentele inutile care pot cauza efecte secundare și probleme. Există tratamente foarte bune și eficiente pentru somatizare. Cel mai bun tratament implică o echipă care înțelege impactul emoțional și fizic al simptomelor persoanei. Tratamentul ajută copilul sau tânărul să învețe să-și gestioneze simptomele fizice și să revină la starea de bine.