Balonarea este acea senzație de tensiune sau umflare a abdomenului, însoțită adesea de gaze, disconfort sau chiar durere. Poate apărea la orice vârstă și afectează calitatea vieții, devenind frustrantă atunci când se repetă.

De ce apare balonarea?

Cele mai comune cauze țin de alimentație și obiceiurile zilnice. Mâncatul rapid, mestecarea insuficientă sau folosirea paiului duc la înghițirea excesivă de aer. Chiar și vorbitul în timpul mâncatului produce balonare. Gazele din intestin apar atunci când anumite alimente — precum fasolea, varza, ceapa sau băuturile carbogazoase — fermentează în colon. Intoleranțele alimentare, cum este cea la lactoză, pot provoca balonare repetată, la fel și sindromul de intestin iritabil, constipația sau dezechilibrele florei intestinale. La femei, modificările hormonale dinaintea menstruației contribuie de asemenea la disconfort.

Cum se manifestă?

Senzație de plenitudine sau presiune abdominală;

Distensie vizibilă a abdomenului;

Flatulență și eructații;

Durere sau disconfort abdominal, uneori crampe;

Modificări ale tranzitului intestinal (constipație sau diaree);

Oboseală sau scăderea apetitului.

Când balonarea devine persistentă sau este însoțită de scădere inexplicabilă în greutate, febră, vărsături, sânge în scaun este necesar consult medical.

Ce soluții există?

Primul pas este ajustarea stilului de viață. Mestecați încet, evitați băuturile carbogazoase și reduceți temporar alimentele care favorizează producerea gazelor. Un jurnal alimentar vă poate ajuta să descoperiți ce alimente declanșează simptomele. Hidratarea corectă și fibrele (consumate treptat) previn constipația, iar mișcarea regulată stimulează tranzitul. Din farmacie, se pot găsi produse fără rețetă care oferă alinare: simeticona reduce acumulările de gaz, enzimele digestive sunt utile în intoleranțe, iar probioticele pot ajuta în anumite cazuri. Utilizarea carbunelui activ sau a suplimentelor trebuie făcută pe perioade scurte și cu sfatul farmacistului.

Durerea nu este doar o experiență neplăcută în sine, ci poate avea și un efect negativ copleșitor asupra tuturor celorlalte aspecte ale vieții, inclusiv asupra stării de spirit și a capacității de a funcționa în activitățile zilnice.

Potrivit unui studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății, persoanele care trăiesc cu dureri persistente au de patru ori mai multe riscuri decât cele care nu au dureri să sufere de depresie sau anxietate și de peste două ori mai multe riscuri să aibă dificultăți în munca pe care o desfășoară, indiferent că e acasă sau la serviciu.

Durerea este motivul principal pentru care cei mai mulți oamenii se adresează medicului. Dar nici măcar așa nu se poate cunoaște adevărata amploare a acestei probleme, pentru că, la polul opus, un număr semnificativ de mare de persoane, deși au dureri, nu se prezintă la un specialist. Într-unul dintre cele mai mari studii în baza unui sondaj pe tema durerii, 18% din respondenții care și-au evaluat durerea ca fiind severă sau insuportabilă nu au vizitat niciun profesionist din domeniul sănătății, deoarece nu credeau că cineva le-ar putea alina suferința.

Costurile asociate cu durerea sunt extrem de ridicate, atât pentru sistemul de sănătate, cât și pentru societate în general. Nu numai că persoanele care suferă de durere au o rată mai mare de utilizare a sistemului de sănătate, dar productivitatea lor este substanțial diminuată. În timp ce aceste costuri sunt enorme, unul dintre cele mai mari tributuri impuse de durere este asupra calității vieții. Durerea este acceptată pe scară largă ca fiind unul dintre cei mai importanți factori determinanți ai calității vieții, care poate fi definită ca fiind capacitatea unui individ de a îndeplini o serie de roluri în societate și de a atinge un nivel acceptabil de satisfacție în urma funcționării în aceste roluri.

Durerea este un mecanism complex de protecție, fiind o parte esențială a evoluției, care protejează organismul de pericole și daune. Organismul are receptori de durere care sunt atașați la două tipuri principale de nervi care detectează pericolul. Un tip de nerv transmite rapid mesajele, provocând o durere ascuțită și bruscă. Celălalt transmite mesajele încet, provocând o durere surdă, pulsatilă.

Unele zone ale corpului au mai mulți receptori de durere decât altele. De exemplu, pielea are o mulțime de receptori, astfel încât este ușor de spus locația exactă și tipul de durere. În intestin există mult mai puțini receptori, așa că este mai greu de localizat cu exactitate o durere de stomac. Dacă receptorii de durere din piele sunt activați prin atingerea a ceva periculos (de exemplu, ceva fierbinte sau ascuțit), acești nervi trimit alerte către măduva spinării și apoi către o parte a creierului numită talamus. Uneori, măduva spinării trimite un semnal imediat înapoi la mușchi pentru a-i face să se contracte. Astfel, partea corpului afectată se îndepărtează de sursa de pericol sau de vătămare. Aceasta este o reacție reflexă care previne apariția unor daune suplimentare, pentru că se întâmplă înainte de a fi resimțită durerea. Odată ce mesajul „Alertă!” ajunge la talamus, acesta sortează informațiile trimise de nervi, ținând cont de experiența anterioară, credințele, așteptările, cultura și normele sociale. Acest lucru explică de ce oamenii au reacții foarte diferite la durere. Apoi, talamusul trimite informațiile către alte părți ale creierului care sunt legate de răspunsul fizic, gândire și emoție. Acesta este momentul în care puteți simți senzația de durere. Talamusul contribuie, de asemenea, la starea de spirit și la excitare, ceea ce ajută la explicarea faptului că interpretarea durerii depinde parțial de starea de spirit.

Există două tipuri principale de durere: durerea acută (ca răspuns normal la o leziune sau la o afecțiune medicală, începe brusc și este, de obicei, de scurtă durată) și durerea cronică, continuă, dincolo de timpul așteptat pentru vindecare, și care în general durează mai mult de trei luni. Durerea poate fi orice, de la o durere surdă până la o înjunghiere ascuțită și poate varia de la ușoară la extremă. Puteți simți durerea într-o singură parte a corpului sau poate fi răspândită.

Strategiile de gestionare a durerii includ medicamente contra ei, terapii fizice (împachetări reci sau calde, hidroterapie și exerciții fizice), terapii complementare (acupunctură și masaj) sau terapii psihologice (terapie cognitiv-comportamentală, tehnici de relaxare și meditație).

Indiferent unde apare și cât de intensă este, durerea trebuie investigată pentru a fi descoperită cauza ei. Numai în acest fel ea poate fi corect gestionată, fiind de asemenea tratată și cauza producerii ei.

Durerea de gât poate fi cauzată de o diversitate de afecțiuni. Unele cauze sunt tranzitorii și adesea se rezolvă de la sine, iar altele pot fi cronice, necesitând tratament.

Durerea de gât este inconfortabilă și face ca a mânca și a bea să devină dificil din cauza problemelor de înghițire. Când durerea este severă, persoana poate pierde în greutate și poate avea și alte probleme.

Există multe posibile cauze ale durerii de gât:

– infecțiile virale – răceala, gripa, COVID-19 și mononucleoză. Mai rar, herpangina, rujeola și varicela pot provoca dureri în gât;

– infecțiile bacteriene – contractarea unui streptococ poate provoca dureri severe în gât și înghițire dificilă. De asemenea, amigdalele se pot inflama. Dureri în gât și o erupție cutanată poate provoca și infecția cu bacteria Arcanobacterium haemolyticum;

– infecțiile sinusurilor – bacteriile, virusurile și chiar ciupercile pot infecta sinusurile, iar mucusul infectat care se scurge în partea din spate a gâtului poate provoca dureri în gât;

– refluxul acid – acidul din stomac care urcă în esofag și ajunge în gură, cauzează dureri de gât;

– alergiile – alergiile la praf, mucegai sau păr pot cauza scurgeri nazale, iar acestea contribuie la durerea de gât;

– iritanții din mediu – aerul uscat, substanțele chimice și fumul de țigară provoacă durere de gât, mai ales dacă persoana respiră cu gura deschisă;

– laringita –folosirea excesivă a vocii poate duce la laringită, care se manifestă prin durere de gât și răgușeală;

– intubația – această procedură medicală poate provoca iritații care duc la dureri în gât. Durerea este însă temporară și de obicei dispare după o zi sau două;

– intervențiile chirurgicale – operațiile la nivelul gâtului, cum ar fi tiroidectomia, pot provoca,de asemenea, dureri în gât. Endoscopia superioară poate irita gâtul;.

– cancerul de gât – tumorile sau alte excrescențe asociate cu cancerul de gât pot provoca dureri în această zonă. –

Contactează medicul dacă ai simptome mai grave:

– durere severă de gât;

– dificultăți de înghițire;

– probleme de respirație;

– dificultăți în a deschide gura;

– febră peste 38 grade Celsius;

– gât dureros sau înțepenit;

– durere de ureche;

– sânge în salivă;

– durere de gât care durează mai mult de o săptămână.

Dureri de umeri și ceafă? Kinetoterapia îți vine în ajutor!

Postura corpului este foarte importantă, însă, de cele mai multe ori nu dăm importanță acestui lucru decât în momentul în care apar durerile, date adesea de deformările coloanei vertebrale. Din fericire, atât copiii, adolescenții, cât și adulții pot beneficia de kinetoterapie pentru a corecta posturile greșite.

Durerea cervicală este experimentată deopotrivă de persoanele tinere, cât și de cele mai în vârstă, iar sursa acesteia, nu în puține situații, o reprezintă spondiloza cervicală. „Starea de încordare permanentă, stresul, anxietatea, depresia, poziţiile monotone, expunerea la aer condiţionat sunt câteva din cauzele care induc o tensiune musculară crescută la nivelul cefei şi umerilor, determinând aşa numitul sindrom miofascial sau reumatism articular, al părților moi. Acesta este incriminat cel mai frecvent ca unic motiv de durere în cazul persoanelor tinere sau, ca sindrom de acompaniament, în cazul celor trecute de 40 – 50 de ani, la care motivul principal este spondiloza cervicală”, a precizat dr. Iulia Belc, medic primar medicină fizică și de reabilitare.

Spondiloza cervicală este o afecţiune comună care evoluează odată cu înaintarea în vârstă dezvoltând procese degenerative, de uzură cu localizare multiplă. Kinetoterapia are rolul de a menţine tonusul muscular cervical şi al centurii scapulo-humerale, supleţea articulară şi musculară și de a creşte rezistenţa la efort şi capacitatea respiratorie. Elongațiile vertebrale, corect aplicate și adaptate fiecărui pacient, pot îmbunătăți vascularizația și pot diminua fenomenele compresive asupra rădăcinilor nervoase. Terapia manuală care presupune masajul, mobilizările şi manipulările vertebrale este benefică numai dacă este realizată de către specialişti cu experienţă, ţinând cont de indicaţiile şi mai ales de contraindicaţiile ei (modificări degenerative severe, fracturi-tasări şi dislocaţii vertebrale, osteoporoză, instabilitate ligamentară, infecţii, tumori vertebrale şi extravertebrale, insuficienţă circulatorie vertebro-bazilară).