De la cele mai mici vârste, învățăm că dulcele este acea bucurie după care ajungem să alergăm întreaga viață.

MONICA NEAGU | NUTRIȚIONIST

Creierul uman funcționează pe bază de glucoză – molecula în care se descompun toți carbohidrații, fie că vorbim de pâine, porumb, ciocolată, banane sau pizza. Dintre toate ingredientele pe care le avem în farfurie însă, corpul nostru face de la cele mai fragede vârste legătura între gustul de dulce (glucoză) și starea de bine pe care o resimțim, datorită hormonului numit dopamină, responsabil cu senzația de satisfacție și plăcere.

Cei care au studiat nutriție – și care deja au făcut cunoscute efectele secundare negative ale zahărului consumat zilnic și pe termen lung, cum ar fi hiperglicemia, diabetul, kilogramele în plus sau slăbirea imunității ce duce la un spectru larg de boli cronice – ne mai spun și că există alte variante mai sănătoase pentru a-i furniza creierului glucoză: fructele (fructoza naturală este precursorul direct al glucozei, iar digestia ei nu necesită aceeași cantitate de insulină de care au nevoie carbohidrații și zaharurile complexe pentru a fi metabolizate, mai ales datorită procentului mare de fibre din fruct), îndulcitorul pe bază de ștevie sau siropul de agave (proveniența vegetală este de preferat celei din cristalul sintetic) sau mierea (care, deși extracalorică și hiperglicemică, conține substanțe de la albine care sunt utile și benefice pentru imunitate). Cât privește alți îndulcitori prezenți în produsele de tip sugar-free (fără zahăr), este bine să evităm pe cât de poate aspartamul și zaharina, implicate în afecțiuni neurologice sau cancer.

Cunoscând aceste diferențe – zaharuri mai bune și zaharuri mai rele – este important să introducem mici schimbări în dieta noastră și a familiei, mai ales că una dintre metodele de a-i îmblânzi pe puii noștri să-i recompensăm cu ceva dulce, ca să le schimbăm starea de moment și a le oferi o plăcere. Dar cu ce preț?

Ce se ascunde în spatele dependenței de social media?

În vremurile pe care le trăim dependența de social media și rețelele de socializare a devenit o problemă serioasă. Deși nu este încă recunoscut în mod oficial ca fiind o tulburare psiho-comportamentală, în ultimii ani comportamentele obsesiv compulsive asociate consumului excesiv de social media au devenit subiect de interes major pentru cercetători, aceștia descoperind un număr crescut de relații dăunătoare între social networking și sănătatea mintală.

Dependența de social media se poate încadra la categoria adicții benigne care, așa cum le clasifică cercetătorul Gabor Mate, chiar dacă nu ne afectează starea de sănătate și integritate fizică, poate duce la anumite prejudicii cum ar fi deteriorarea relațiilor socio-emoționale și umane cu cei dragi, copii, parteneri de cuplu, părinți.

Totodată, poate produce efecte negative și prioritizarea acordată rețelelor sociale în detrimentul altor activități benefice creierului și stării de bine, de exemplu lectura, drumețiile, yoga, meditația, întâlnirile cu prietenii, activități sportive, culturale etc. Mai grav e faptul că mulți părinți petrec ore în șir pe rețelele de socializare având repercusiuni grave asupra modelului parental transmis și al educației copiilor. Chiar și cuplurile pot fi afectate când unul dintre parteneri petrece mult timp pe social media.

În spatele dependenței de social media se ascunde nevoia de atenție, admirație, apreciere, validare, confirmare pe care nu le primim în lumea fizică, căutând cu obstinație să le obținem în lumea virtuală. Atunci când activitățile din mediul online interferează cu funcționarea noastră optimă zilnică de la locul de muncă sau de acasă, când ne găsim pierzând ore în fiecare zi încercând să postăm o imagine, să o edităm, să punem un status, să comentăm la postări, încercând să adunăm „like-uri” și „followers”, poate fi o problemă. Ca orice altă dependență și adicția de social media, de internet este o dependență prin care încercăm să evadăm din lumea fizică în cea virtuală.

Sorin Lucaci | Psiholog