Ieșirea în natură, petrecerea timpului la iarbă verde sunt motive de bucurie, dar pot fi și un stres pentru cei care se tem de mușcăturile de căpușe, dat fiind că aceste insecte pot transmite boala Lyme (borelioza).

Nu toate mușcăturile căpușelor pot provoca infectarea, dar este suficient să fie una care transmite la om boala Lyme, o afecțiune gravă care afectează întregul organism și care poate fi confundată cu alte maladii. Din cauza simptomelor care nu sunt specifice acestei boli – manifestări pseudogripale, oboseală accentuată, dureri de cap și articulare, tulburări de somn – medicii se pot gândi la oricare alte 200 de afecțiuni. Doar o treime din bolnavii de Lyme își amintesc că au fost mușcați de căpușe, asta și pentru că nu simt durere la locul mușcăturii, iar nimfele sunt foarte greu de observat, ca un vârf de ac de gămălie negru pe piele.

Multe persoane sunt diagnosticate greșit din cauza simptomatologiei diverse a bolii Lyme care induce în eroare medicii. Ca să nu ajungi într-o astfel de situație, e mai bine să acționezi preventiv. În sezonul cald, căpușele se găsesc în zonele verzi cu iarbă înaltă, în tufișuri, pe sub arbori, în pădurile dense. Dacă eviți zonele cunoscute ca fiind populate cu aceste insecte, te poți ține la distanță de mușcăturile de căpușe.

Pentru a minimiza riscul de a fi mușcat de căpușe, îmbracă-te adecvat atunci când frecventezi zone în care ar putea mișuna acestea. Poartă îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi. O pereche de șosete lungi în care să bagi pantalonii te va ajuta să izolezi mai bine corpul, astfel încât căpușele să nu ajungă pe pielea ta. Sunt mai potrivite hainele în culori deschise, inclusiv şosetele de culoare deschisă și cu o textură mai deasă. Pantofii e bine să fie deschişi la culoare şi fără orificii sau decupaje. Poți folosi repelenți prin aplicare pe zonele de piele ce ar putea veni în contact cu căpuşele (mâini, brațe, glezne etc.), dar și repelenţi pentru pulverizări asupra hainelor.

PONT! Atenție la locurile de joacă ale copiilor din parc unde este verdeață!

Atopia este o predispoziție genetică la dezvoltarea unor afecțiuni alergice cum ar fi dermatita atopică (eczema), astmul și rinita alergică.

Persoanele care au atopie prezintă o sensibilitate crescută a sistemului imunitar față de alergenii comuni din mediu cum ar fi polenul, acarienii, blana animalelor, alimentele sau alți factori declanșatori. Această sensibilitate poate provoca reacții alergice exagerate atunci când există expunere la alergeni.

Simptomele atopiei pot include eczema (o erupție cutanată de culoare roșie care se inflamează și provoacă mâncărimi, cu localizare pe față, încheieturi, coate sau genunchi), astmul bronșic (o afectare a căilor respiratorii care se manifestă prin dificultăți de respirație, tuse și senzație de strângere în piept) sau rinită alergică (inflamația mucoasei nazale care provoacă strănut, nas înfundat, mâncărimi la nivelul nasului și ochilor).

Una dintre cele mai importante modalități de a gestiona atopia este evitarea alergenilor (a plantelor cu polen în timpul sezonului, folosirea substanțelor de curățenie hipoalergenice pentru a reduce nivelul de acarieni, evitarea contactului cu animale cu blană și gestionarea dietei, dacă există și alergii alimentare). La fel de importantă este menținerea pielii hidratate, folosirea unor creme hidratante fără parfum și evitarea scărpinatului pentru a preveni agravarea leziunilor.

În funcție de simptome și de severitatea lor, medicul poate prescrie creme cu corticosteroizi pentru reducerea inflamației, iar pentru astm medicație bronhodilatatoare și corticosteroizi cu administrare prin inhalare. În cazul rinitei alergice, medicamentele antihistaminice pot ajuta la controlul simptomelor.

În cazul persoanelor cu alergii severe, terapia imunologică poate fi o opțiune. Aceasta implică expunerea controlată la alergeni, pentru a se construi treptat o toleranță la ei.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și reducerea stresului, pot contribui la reducerea simptomelor atopiei și la consolidarea sistemului imunitar.

Cistita interstițială este o afecțiune cronică în care pereții vezicii urinare sunt iritați și inflamați, făcând ca aceasta să devină foarte sensibilă.

Afecțiunea se manifestă prin disconfort, senzație de presiune și/sau durere în regiunea pelviană și o nevoie frecventă de a urina.

Cauza care determină cistita interstițială nu este deocamdată cunoscută, însă există o serie de factori care contribuie semnificativ la apariția ei. Ne referim la defecte ale mucoasei vezicii urinare, la boli vasculare sau boli autoimune, la alergii sau la infecții neidentificate.

Simptomele cistitei interstițiale variază de la caz la caz și pot fi ușoare, severe, ocazionale sau constante. Pot fi similare cu cele ale unei infecții a vezicii urinare, ceea ce duce adesea la confuzii. La femei, simptomele cistitei interstițiale se agravează adesea în timpul perioadelor menstruale. Ca simptome generale sunt de enumerat durerile pelvine sau suprapubiene, presiune și/sau disconfort atunci când vezica urinară se umple, nevoia de a urina frecvent, urinare în cantități mici.

Nu există teste care să ofere direct diagnosticul de cistită interstițială, motiv pentru care se începe prin excluderea altor afecțiuni și a infecțiilor. Un test de urină va putea indica dacă este vorba despre o infecție urinară, aceasta putându-se trata cu antibiotice. Însă dacă urina este sterilă timp de săptămâni sau luni, iar simptomele sunt în continuare prezente, se poate pune diagnosticul de cistită interstițială. Tot în vederea excluderii unei alte afecțiuni, de exemplu a cancerului de vezică urinară, se pot efectua o citoscopie și o biopsie a peretelui vezicii și a uretrei.

Cistita interstițială nu se vindecă, însă există metode prin care simptomele acesteia pot fi ameliorate. Medicul decide care este cel mai potrivit tratament pentru pacient, existând și situații în care sunt necesare tratamente combinate.

Acestea pot include:

dieta – unele alimente și băuturile acide irită vezica urinară și agravează simptomele; activitatea fizică – întinderile blânde, ciclismul și mersul pe jos pot ajuta la ameliorarea simptomelor;

reducerea stresului – practicarea tehnicilor de relaxare poate face mai ușoară viața pacientului;

kinetoterapia – antrenarea mușchilor pelvieni prin exerciții poate ajuta la reducerea simptomelor; reeducarea vezicii urinare în vederea creșterii treptate a timpului dintre două urinări;

alte tratamente – medicamente cu administrare orală, instilații ale vezicii urinare, hidrodistensia vezicii și stimularea nervoasă.

Chirurgia este utilizată ca ultimă soluție, când durerea este insuportabilă. Prin operație se pot îndepărta părți ale vezicii urinare sau chiar întreaga vezică.

Sindromul colonului iritabil este o boală aferentă stilului de viață modern, fiind cauzată de stres. Nu sunt puțini oameni afectați de acest sindrom, dimpotrivă, numărul este în continuă creștere.

Peste trei milioane de români suferă de colon iritabil, sindrom care alături de boala de reflux gastroesofagian, infecția cu Helicobacter Pylori și sindromul de intestin permeabil intră în categoria celor mai frecvente tulburări gastrointestinale, cu o prevalență crescută în rândul populației din sud-estul Europei. La nivel mondial, sindromul Intestinului Iritabil afectează 10 – 15% din populația globului, majoritatea pacienților având până în 50 de ani.

„Sindromul de intestin iritabil este caracteriza prin tulburări de motilitate și hipersensibilitate intestinală, consecință a perturbării funcției neuronale la nivelul axei creier-intestin. Stresul și stilul de viață modern reprezintă factori majori incriminanți în apariția acestei afecțiuni care perturbă peristaltismul (mișcarea mușchilor intestinali), alterează permeabilitatea intestinală, induce o hipersensibilitate a receptorilor viscerali și accentuează percepția neplăcută a unor fenomene fiziologice precum deplasarea gazelor în intestine sau contracțiile intestinale”, a declarat dr. Ruxandra Posoiu, medic primar gastroenterologie, hepatologie.

Sindromul colonului iritabil, un amestec de simptome digestive

Sindromul de colon iritabil se caracterizează prin perturbarea cronică (timp de cel puțin trei luni consecutiv) a funcției intestinale, care se manifestă cel mai frecvent prin distensie abdominală, modificări de tranzit intestinal și durere abdominală. Cu alte cuvinte, la ordinea zilei sunt durerile abdominale și balonarea.

„După cum se știe în lumea medicală, sindromul de colon iritabil poate fi cauzat de o sensibilitate emoțională exagerată. Aceasta influențează sistemul nervos enteric (numit și „al doilea creier”), aflat în tubul digestiv, considerat de către neurogastroenterologi răspunzător pentru manifestările digestive relaționate cu emoțiile. De exemplu, scaunele diareice ce preced examenele sau senzația de durere abdominală atunci când ne înfuriem ori ne e frică de ceva sau de cineva”, a precizat dr. Cezarina Matei, medic specialist medicină de familie cu competență în acupunctură, homeopatie și gemoterapie.

Pe lângă stres, afecțiunea poate fi declanșată de multe aspecte caracteristice unui stil de viață modern: tulburări emoționale, sedentarism, consumul de alimente grase și prăjite, de băuturi carbogazoase, alcool, cafea, ciocolată, citrice.